Biserica Sf. Vineri, adiacentă pieţei cu acelaşi nume (piaţa este pe aceeaşi poziţie şi astăzi, însă aspectul şi forma i s-au schimbat total).
Biserica făcea parte dintr-o insulă urbană delimitată de străzile Sf. Vineri (trecea prin faţa bisericii, pe un traseu asemănător celui de azi), Herescu Năsturel (pornea din piaţă, la dreapta fotografiei), Iuliu Barasch (traversează şi astăzi ce a mai rămas din rondul Udricani; pe această stradă se regăseşte şi azi Teatru Evreiesc, aflat în proces de restaurare), Matei Basarab (strada începea mult mai aproape de piaţă decât acum, practic la două case de altarul bisericii) şi Calea Călăraşilor (acest segment se numeşte azi Bd. Corneliu Coposu).
La est şi la sud de biserică au fost ridicate, la sfârşitul sec. al XIX-lea, două corpuri de clădire ce aveau rolul de azil. Atât incinta, cât şi biserica au fost avariate de cele două cutremure mari din ’40 şi ’77, dar au fost reparate de fiecare dată. În comunism, una dintre clădirile incintei a devenit şcoală sanitară, iar cealalta casă parohială.
Biserica trebuia, iniţial, translatată, în urma lucrărilor de sistematizare a zonei, însă Elena Ceauşescu a decis, într-un final, să fie demolată, exclamând „Jos porcăria!”. Astfel, pe 18 iunie 1987, au început lucrările de demolare a bisericii…
foto: Dan Vartanian (1978)
