Expoziția Orașul uitat s-a deschis de vreo zece zile deja. Oamenii au venit la inaugurare, au făcut poze, au vorbit, poate s-au emoționat.
Să vă zic o chestie. Pozele lui Dan Vartanian le știam – eu m-am dus să privesc mai ales oamenii care le privesc.
Am văzut oameni cu ochi în lacrimi, aducîndu-și aminte de cine știe ce stradă de-a copilăriei. Am văzut emoții – și o zic fără să par patetic. Am văzut oameni povestind și retrăind clipe grele sau frumoase. Am văzut și oameni care nu știau că fusese altceva acolo înainte…
Expoziția asta e bună. Da – trebuie să mergi prin soare ca s-o vezi, dar merită. Mereu văd pe cineva prin fața pozelor; și trec des pe aici. Și cei încremeniți în rîul de mașini se uită. Și turiștii veniți să caște gura la colosul de beton încearcă să înțeleagă mai bine ce s-a întîmplat cu orașul nostru (mergea și-un rînd de explicații în engleză la poze!) Expoziția e și acum pe gardul Casei Republicii, dinspre Izvor – pînă la jumatea lui Iunie o puteți vedea.
