… prin natura sa, bloggerul tre’ să fie nemulțumit, curios, iscoditor – toate astea-s motoare ale progresului. Nemulțumirea și atitudinea critică aduc mereu trafic. Doamne-feri să-njur, în vreun articolaș, stirpea biciclistă! Ajung, amărîtele de vorbe, pe ecranele sutelor de oameni care se umplu dup-aia de bube.
Da’ io, cînd nu vreau să-njur, nu-njur – și gata. N-am de ce.
Pen’că, atîția bicicliști ca-n primăvara asta nu răsăriră niciodată-n Bucale. Nu vă mint.
Unii se grăbesc, alții-și iau răgaz să mai privească frumusețea orașului. Unii-s pricepuți, alții-s la început. Unii-s neiertători cu ceilalți, alții lasă de la ei. Doar bicicliștii-s făcuți din același aluat bucureștean ca șoferii și pietonii…
A fost nevoie de o pistă de biciclete construită pe Calea Victoriei; atît. Știți ce plină e?
Știți cîți oameni merg cu bicla? – argumentul c-ai ajunge mototolit și asudat la muncă e-o tîmpenie: destui sînt înțoliți elegant. Dar știți cîți bicicliști stau la semafor, să se pună verde – chiar cînd nu le convine – aidoma majorității șoferilor și pietonilor? Ba chiar numărul fetelor și femeilor pe bicicletă a crescut grozav!
Cînd îmi place, îmi place.
