Atîta luptă, de-o săptămînă-ncoace, în șubreda noastră soțietate, cu dracii de la Sfîntu-Gheorghe…
Erau, dracii, pe perete? Erau în biserică? Erau prin vecini?
La dracu’ – acolo, la Sfîntu-Gheorghe, dracii sînt peste tot, și mai ales pe stradă.
Căutați draci? Căutați-i, deci, pe stradă, printre cei care-și duc zilele în case fără geamuri și fără uși…
Căutați draci? Îi veți găsi în clădirile abandonate, în care plouă…
Căutați draci? Îi veți găsi pe terenurile virane, pe care ziua țiganii parchează mașini. Atîtea terenuri virane, de zici că ultimul bombardament n-a fost acum aproape 70 de ani, ci acum 7 zile…
Căutați draci? Poate-i găsiți în gropile și pietroaiele ce țin loc de străzi, la o sută de metri distanță de kilometrul zero al țării!
Căutați draci? Uite-i în fiecare colț plin de vomă și de pișat!
Avem acum, aici, un perete alb! – dar dacă privim mai bine, lîngă el este MIZERIE. Nu era mai puțină mizerie cu peretele pictat, nu?
Cine-i de vină? Primăria de sector – 3 – , primăria cea mare, poliția, vecinii, enoriașii, biserica, călătorii din stația de tramvai, țiganii, cerșetorii?
Toți la un loc – și cînd spuneți cuvîntul toți, nu vă mințiți: toți înseamnă noi toți.
