Biserica Sf.Ionică
Vedere spre nord,de pe Teatrul Național (foto:Ludwig Angerer, 1856, colecția BAR). Se mai observă Biserica Stejarul și Biserica Luterană.Azi, spațiul este ocupat de Sala Palatului și parcul din jur.
Foto jos, la intersecția străzii Sf. Ionică cu str.Ion Câmpineanu, 1938 (biserica a fost demolată în același an, împreună cu Hanul Crețulescu și Restaurantul Enescu ).În dreapta, se vede Palatul Regal.
Iată ce i se întâmplă lui jupân Dumitrache, după ce iese de …la Iunion-Grădina Union Suisse, înfiinţată pe la 1875, care se afla cam pe unde e azi Sala Union a Cinematecii Române: ”Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul de pământ (Calea Plevnei de azi-n.n.),papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei (în apropierea Podului Mihai Vodă-n.n.), coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani,moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament (Arsenalul armatei ?-n.n.), mațe-fripte după noi… Eu trăgeam cu coada ochiului… fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor…”(O noapte furtunoasă, Actul I, scena I – Ion Luca Caragiale, 1878)
