Am fost și eu – se putea altfel? – în „H”. Știți voi, „H” – Haș – nu pavilionul, ci berăria.
Ditai unitatea de alimentație publică, vere! O adevărată hardughie și o industrie-ntreagă de hrănit, adăpat și distrat omul.
Și oameni – buluc! Și la prînz; și seara – și oameni mai în toată firea, dovadă că e loc de-ntors pentru publicul matur care vrea să iasă din casă.
Bere la metru – berea „casei” e Ciuc – cîrnați și alte-alea; porții mari și destul de scumpe; dar atmosfera-i mișto. Și-i atît de mare, că sigur dai peste cineva cunoscut pe-aicea.
De parcat, cică-i cu bani, dar eu de fiecare dată am parcat gratis; o fi fost norocul meu, cine știe.
