Merg destul de mult cu metroul. Probabil și tu, dacă trăiești în București. Metroul este un mix dintr-ăla extrem de interesant de personaje, fiecare cu povestea lui, viața lui, grijile lui, etc.
Practic, într-un tren de metrou, se intersectează multe categorii sociale, multe profesii și multe caractere. Mai ales în garniturile Bombardier, cu vagoane separate doar prin burduf (trenul e continuu). De cele mai multe ori, interacțiunile între străini se limitează la “Coborâți la prima?”, dar discuțiile între cunoscuți pot fi adesea foarte savuroase. Hai să-ți arăt ce mi-au mai auzit urechile în ultimele luni, ce gânduri m-au străfulgerat. Bonus: niște faze din alte locuri (stradă, taxi, tramvai), ca să fie salata completă.
[METROU]
[Context: reclamă-eșec la ParaSinus, în care sunt imitați Ghostbusters]
Nu poate ParaSinus să aducă vânătorii de răceală și prin metrou? N-ar șoma.
* * *
Un cocalar încearcă disperat să sune o persoană notată “Iubita” în telefon. O prinde câteva secunde, dă volumul tare, întreabă “Ce faci?”, pierde semnalul (c-așa-i la metrou, na), o resună. Repetă întreaga secvență de vreo 4-5 ori. Aproape când i se termină perseverența, o prinde pe iubita la telefon, ea îl întreabă ce vrea. El: “A, nimic, vorbim acasă. Hai, pa!”
* * *
Copil pe la 9-10 ani cu mama lui:
“Vreau să fiu cu Antonia!”
“De ce?”
“Dacă Alex Velea poate, pot și eu!”
You go, kid.
* * *
Se ceartă 2 tipe lângă mine, colege corporatiste:
Tipa 1: “Nu este wish-ul meu să stau mai mult, ai observat că mereu plec după tine, da?”
Tipa 2: “Cred că avem un issue serios aici, o să escaladez.”
* * *
Merg prin pasaj spre Unirii 2. În fața mea o mămică de mână cu fetița ei la vreo 7-8 ani şi deja supraponderală:
“Mănânci ceva?”
“Daaaa!!”
“Hai la Mc, că e aici!”
“Vreau McPuişor!!”
“Îți iau MENIU!”
* * *
Duamne fereşte să te găseşti la metrou în calea celor atât de disperați să prindă trenul încât riscă să fie prinşi între uşi. Sunt o forță a naturii! The Hunger Games live.
* * *
[Context: noiembrie 2014, alegerile prezidențiale, candidați Klaus Iohannis (ACL) și Victor Ponta (PSD)]
Două doamne mai în vârstă discută. Una dintre ele e foarte vehementă:
“Eu votez un român de-al nostru, nu un străin care ne va vinde țara! Las’ că știu eu ce-o să facă neamțu’ ăla dacă iese președinte. E viclean!”
* * *
[Sort of la metrou]
Good Lorde, thy garden is huge! Mă întreabă o cetățeană pe la un 35 de ani la Universitate:
“Vreau să ajung la Iancului şi am auzit că ajung mai repede cu troleul decât cu metroul.”
“Serios?”
“Da. Ştii cumva unde e stația de troleu?”
“La statui.”
“Ce?”
“La statui. Vizavi de clădirea Universității.”
“Sunt statui acolo?”
“Da. Auzi, nu eşti din Bucureşti, nu?”
“Ba da…”
* * *
[Context: Raul Gheba]
În metrou. Aud “Şalău!” şi tresar. Mă uit în celălalt capăt al vagonului şi mă liniştesc: două fetițe de şcoală generală înşiră ce peşti au învățat la şcoală. Una din ele zice: “Vreau să am şi eu peştele meu!”
* * *
Un gentilom mănâncă o ditamai shaorma lângă mine. Prietena lui, lingându-se pe unghiile false lungi, se mândreşte că a halit ea toți castraveții înainte. Pute a usturoi şi a toate cele în tot vagonul. Lumea strâmbă din nas, dar nimeni nu zice nimic. Oițele docile îndură şi se uită-n altă parte.
Mă ridic, mă duc la paznicul Nei Guard (firma care a înlocuit Scorseze) şi îi spun că din câte ştiu, nu e voie să se mănânce în metrou, mai ales mâncăruri mirositoare. Pentru că aşa e civilizat.
Paznicul, un domn cu burtă şi mustață pe la 50-şi-ceva, ridică din umeri şi zice că ba da, e voie. Că dacă nu scrie că e interzis cu mâncare în regulile asociate hărților de pe pereții vagonului, e voie. Şi că oricum nu face rău nimănui dacă mănâncă shaorma şi că şi lui îi place shaorma.
* * *
Doi elevi de liceu discută chiar în fața mea:
“Băi, nu ajungem la prima oră!”
“Nu e panică, e sport oricum!”
* * *
La metrou e plin de câini pavlovieni eşuați. Indiferent că se aprinde (deschizi uşa singur) sau nu (deschide mecanicul toate uşile) luminița verde la butonul de deschidere a uşilor vagonului, unii călători apasă frenetic, ca şi cum viața lor ar depinde de asta.
* * *
Astăzi am asistat la două confruntări legendare:
1. Întâia înfruntare: goana nebună după fițuica “Ring”. E gratis, aşa că nu contează ce inepții se debitează prin ea. Cârduri de călători matinali au lăsat maratonul de Like-uri date de pe telefoane şi s-au luptat pentru a obține cât mai multe exemplare din “Ring”. Nu neapărat pentru citit, ştiți.
2. Înfruntarea cea din urmă: cursa la limita posibilului pentru ocuparea unui loc în vagon. Două femei de vârstă medie au alergat către acelaşi scaun. Cu plase şi poşete fluturând. A câştigat cea care nu apucase să înhațe “Ring”.
Universul îşi reglează astfel echilibrul.
* * *
Super aglomerație de dimineață, între Unirii 2 şi Romană. O tipă pe la 30-şi e foarte revoltată că, în timp ce se ține de bară, lumea se tot freacă de ea în mişcarea browniană din vagon. La un moment dat, îl apostrofează pe-un student care, coborând la Romană, o atinge cu mapa. Studentul îi răspunde: “Ca de la coleg la colegă de sardea, îți doresc să fii mâncată ultima!”
* * *
Discuție între două femei:
– Ai primit?
– Cam puține azi, mă aştept la mai multe luni.
Nasol când 1 Martie pică în weekend.
* * *
Supărare mare. Discută două fete pe la un 16-17 ani lângă mine, amândouă cu ochii-n telefonul inteligent:
“Fată, de ce n-ai opțiune ca mine?”
“Că taică-miu nu vrea să-mi ia abonament de 14 euro, că cică e prea scump, că nu merit. Da’ parfum de 50 de euro îmi ia!”
“Mda.”
[DIVERSE]
Merg rar cu tramvaiul. Am mers azi după luni bune de pauză.
Dacă vrei să vezi ce mai fac bătrânii patriei, mergi cu tramvaiul.
Dacă vrei să revezi stilul vestimentar al ultimilor ani ceauşişti, mergi cu tramvaiul.
Dacă vrei să auzi regrete că n-a ieşit Ponta preşedinte, mergi cu tramvaiul.
Dacă vrei să afli ce-a fost aseară la Antena 3, mergi cu tramvaiul.
Dacă vrei să te deprimi, mergi cu tramvaiul.
* * *
Sfântă măiculiță, pensionarii fragili şi bolnavi capătă instant speed boost când vor să prindă locuri în tramvai! Bănuiala mea e că superputerea asta se activează imediat după părăsirea peronului.
* * *
[Context: noiembrie 2014, alegerile prezidențiale, candidați Klaus Iohannis (ACL) și Victor Ponta (PSD)]
Trec pe lânga un cort de campanie al lui Ponta. Se apropie o activistă tânără să-mi dea un pliant:
“Victor Pon…”
“Nu, mersi. Nu l-aş vota nici plătit.”
“Ok…”
“Auzi, eşti cumva studentă?”
“Da.”
“Şi eşti înrolată la PSD, serios?”
Se îndepărtează un pic de activistele mai în vârstă din cort:
“Pentru bani. Nici eu şi niciunul din colegii mei nu votăm Ponta.”
“Dar cu cine?”
“Macovei sau Johannis. Sau deloc.”
* * *
Aştept o rețetă medicală pe holul unei policlinici de stat. În jurul meu, pensionari galore. Se discută de alegeri. Aud absolut toate clişeele folosite în discurs de slugile lui Voiculescu. Antena 3 e aici, la Policlinică!
* * *
La terasă. Chelnerița zice că nu ştie ce înseamnă “astringent“ din descrierea ceaiului pe care îl comand. De asemenea, citeşte “Ceylon” “Seilon”. Terasa e cu pretenții. Lucs!
* * *
Voi când ați fost amenințați cu pizza ultima oară?
Aflat la o sesiune de pozat orin oraş, am fost amenințat de un boschetar care mânca o felie de pizza că, dacă nu şterg poza făcută unei case de pe strada aia, aruncă cu pizza în mine. Cât de enervat să fii să renunți la poate singura mâncare pe ziua respectivă ca s-arunci în cineva?
* * *
În taxi. Ascult Radio Zu, evident: “Radio Zu face radio ca să fie bine!” Îmi mai moare un neuron. Şoferul: “Sper să bage piesa aia, Taxi!” Much stereotype, very taxi, wow.
* * *
Mi-au anvelopat termic blocul. De vis.
Au înlocuit şi uşile masive de metal de la scară cu termopane subțirele. Classy.
Noua uşă de la scară se deschide înspre interior, contrar normelor de evacuare/salvare în caz de calamitate, care spun clar că uşile de acces trebuie să se deschidă în afară. Întreb muncitorii:
– Ați observat că uşa asta nu se deschide în afară, cum ar trebui?
– Păi ce, e casă de țigani?
– Nu, aşa e regula.
– Dacă e regulă, vorbiț la Primărie. Numai insistaț la noi.
Numai izolaț.
* * *
Taman ce am văzut o reclamă la detergentul CIF în care o mămică explică proprietatea acestuia de a curăța inclusiv zidurile de mesaje care pot fi deranjante pentru copilul ei de 8-10 ani. Cadrul era cu un perete de bloc pe care erau mai multe mesaje scrise cu spray, inclusiv A.C.A.B., mesaje care dispar într-o clipită grație detergentului CIF.
CIF, inamicul protestelor, gen.
* * *
Am ieșit dintr-o ședință în care o colegă foarte zeloasă spunea apăsat că angajații trebuie insentivați. Corporatisme, vol. 1.
Va urma
