Scurtă dar intens circulată, strada Delea Veche are o istorie interesantă, care se întinde pe mai bine de un secol. La început a fost o arteră periferică, cu case de țară, pentru ca ulterior, începând din perioada interbelică, să ajungă o stradă în adevăratul sens al cuvântului, ocupând o poziție semi-centrală. Clădirile construite pe traseul ei i-au conferit un prestigiu pe care-l mai păstrează și astăzi.
Pe o hartă din Ghidul București 1969 putem observa configurația zonei:

Se desprinde din strada Popa Nan, spre stânga, având pe colțul din dreapta o casă veche, care a adăpostit mai demult o vinărie:

Pe colțul din stânga există o altă casă, ceva mai nouă, cu demisol. Aici a funcționat prin 1995 o farmacie, la care se ajungea urcând niște trepte metalice, dar a avut o existență scurtă, de circa un an:

La intersecția cu strada Cireșului se află o clădire impunătoare, construită în stil neoromânesc, având și un foișor la etajul al doilea:

Undeva în stânga se vede parțial o altă casă cu etaj, care este sediul Trezoreriei sectorului 3.
În unghiul formate de străzile Cireșului și Budilă se găsește o clădire cu 2 etaje. La parterul acesteia și-a desfășurat activitatea, timp de câțiva ani, farmacia Focus care însă a fost închisă în 2010:

Privind în sens contrar, descoperim un al treilea colț al acestei intersecții largi, ocupat de uni mobil art-deco, care a adăpostit cândva un mic magazin alimentar la parterul său:

Strada Delea Veche merge spre stânga, iar în dreapta începe strada Budilă.
Trebuie precizat că pe Delea Veche circulă mai multe linii de troleibuze acestea fac legătura între cartierul Titan și obiective importante de dincolo de centrul orașului, cum ar fi Gara de Nord sau Piața Mihail Kogălniceanu. Firele aeriene au existat din anii *60, dar erau folosite numai în cazul retragerii la depoul din Vatra Luminoasă. S-a circulat efectiv din 1982, la început doar spre centru, iar din 1986 s-au montat fire și pe sensul de întoarcere.
Pe partea stângă, după intersecție, se află biserica Delea Veche, construită între anii 1894-1896, cu sprijinul enoriașilor și al mitropolitului Ghenadie Petrescu:

Deși la început n-a existat, în anii *90 s-a înființat o stație de troleibuz chiar în dreptul bisericii, la început cu program limitat (doar duminica), apoi a devenit permanentă.
Pe latura dreaptă, aproximativ în dreptul bisericii, există o clădire cu etaj și mai multe terase, o adevărată bijuterie:

Tot pe dreapta, puțin mai departe, la nr. 38, avem o altă clădire cu etaj, dar mai veche și renovată doar parțial. Geamul de la parterul casei scării e spart de mai bine de 50 de ani:

Pe stânga există un imobil al cărui stil arhitectural nu-l cunosc, e posibil să aibă influențe maure:

Dincolo de el ajungem la intersecția cu strada Lt. Alexandru Paulescu, care face legătura cu strada Teleajen. Pe unul din colțuri se află o casă veche vopsită în lila în care a funcționat un coafor numit cândva ”American Nails”:

În sfârșit, ultima casă, de la nr. 47, a adăpostit cândva o prăvălie, de mult închisă. În prezent, vechile binale și obloane au fost înlocuite cu termopane de lemn, iar copacul a fost tăiat de noii proprietari:

Capătul străzii a fost demolat în anul 1987, cu ocazia sistematizării Căii Călărașilor. Pe colțul de vest se găsea o alimentară pe care o vedeam mereu când treceam cu troleibuzul spre centru. Cu ajutorul planului cadastral și al unui fost localnic, am reușit reconstituirea imaginii ei pe computer:

Casa avea gratii la toate geamurile, un oblon deasupra ușii care era tras până la pământ seara, când se termina programul de lucru al magazinului. Acoperișul era din tablă vopsită în verde; în dreapta era prevăzută cu o magazie care ducea către depozitul din spate.
Poate că nu sunt mulți interesați de istoria unei străzi oarecum banale dar, pentru cei care au trăit în zonă, impactul emoțional la revederea unor locuri dispărute este copleșitor. Mă voi lupta să readuc la viață, măcar sub această formă, clădiri care au existat cândva în cartierele lovite de flagelul sistematizării. Cu fiecare colț recuperat, ne regăsim pe noi, cei de demult, adevărata personalitate care ne-a fost ștearsă.
P.S. Datorită unor probleme tehnice, portalul nu primește momentan răspunsuri de la cititori. Dacă doriți să comentați, îmi puteți scrie pe adresa de e-mail podul_grand@yahoo.com sau pe pagina de Facebook (Gilly Graur), iar eu voi publica opinia dv. direct în articol.


















