o idee cu care Kaufland se laudă-ntr-un panou:
O „casă fără dulciuri” – ceea ce putea fi un concept interesant pentru părinții care așteaptă la rînd și trebuie să facă față poftelor naturale ale copiilor; știți că standurile din apropierea caselor de marcat vînd, îndeobște, chestii dintr-astea mici și scumpe.
Doar că această casă fără dulciuri e… doar una – și nu bag mîna-n foc că e deschisă tot timpul; în rest, casele de la Kaufland gem de ciocolățele, gume de mestecat, napolitane, bombonele.
————-
Într-o altă ordine de idei, am primit regulat catalogul Kaufland ani de zile, cît magazinul de la Sebastian era singurul hipermarket din zonă. De cînd gard în gard cu el s-a deschis un Carrefour, Kaufland nu mai trimete cataloagele pe la oameni. Zău că-nțeleg chestia asta, fraților; zici că-s pe blat.
