Sper să nu mă înşel, dar cred că primăria a reuşit anul trecut să finalizeze refacerea zonei din Centrul istoric bucureştean. Mă refer la zona pilot, căci centrul este definit ca o suprafaţă mai mare, iar “refacerea” se referă în mare parte doar la infrastructura tehnico-edilitară. S-a schimbat şi pavajul, s-a mai modificat şi mobilierul stradal şi au apărut şi unele refaceri de clădiri.
Cumva au fost refăcute şi două zone mai importante, cel puţin din punct de vedere al spaţiului public: Piaţa Universităţii şi Piaţa Sfântul Anton. Cumva. Într-un fel. În felul în care se procedează de ani buni. Ei şi acum cred că o să vină şi comunicate şi anunţuri oficiale că e gata. E gata, dar mai sunt multe lucruri de făcut, semne clare că e de lucru şi nu trebuie schimbată echipa de succes care a realizat mândria oraşului. Cel puţin acesta cred că va fi mesajul, iar acesta va fi urmat de multe lucruri drăguţe. Genul de elemente kitsch cu care se mândresc toţi primarii bucureşteni.
Cred că putem să ne punem acum întrebarea: Este un succes?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare probabil că ar trebui să vedem strategia care a stat la baza intervenţiei. Or fi fost acolo anumite obiective de îndeplinit? Au fost ele atinse? Poate în strategie au fost şi modalităţile de evaluare, ceva indicatori, indici care trebuiau verificaţi pe parcurs şi la final. Sigur că în funcţie de tipul de planificare ales am putea să analizăm, să evaluăm chiar planificarea.
Dacă ajungem la concluzia că este un succes sau insucces putem discuta şi cărui fapt se datorează. A fost planificarea bună, a fost ea întocmai respectată sau modul de operare a condus către situaţia actuală. La fel de bine ne putem întreba dacă e cazul să chestionăm modul în care au fost definite obiectivele (posibil chiar de luat în discuţie alegerea de îndeplinire a unor obiective, oricum au fost ele alese) sau, pentru alt tip de planificare, dacă au fost rezolvate problemele identificate (într-un fel sau altul).
Din păcate nu avem în spaţiul public nicio astfel de dezbatere şi probabil că nici nu va fi. Nu trebuie uitat că tocmai ideea de zonă-pilot ar trebui să genereze chiar soluţii sau tipuri de abordări aplicabile şi în viitor. Nu va fi o astfel de discuţie pentru că nu e nevoie de ea în modul în care se face urbanism în cadrul administraţiei bucureştene.
Eu nu pot spune dacă este sau nu un succes. Nu am datele necesare. Ce pot însă să fac este să vă propun câteva teme de gândire, elemente care v-ar putea da o idee despre calitatea spaţiului actual. Un astfel de subiect de discuţie poate fi modificarea radicală a funcţiunilor zonei şi dacă a existat o strategie pentru aceasta. Sigur este faptul că acum domină restaurantele, cafenele şi baruri. Unde au dispărut afacerile inţiale, magazinele vechi, de la cele cu rochii de mireasă şi până la anticariate. Au existat falimente? S-au mutat în alte zone sau, pur şi simplu, au dispărut? Câţi patroni au schimbat domeniul, păstrând spaţiile?
Putem discuta şi despre schimbarea în structura locuitorilor zonei. Este cert că mulţi au plecat, au fost mutaţi şi asta a însemnat o tranziţie, schimbări de proprietari şi tensiuni inerente. Cum s-au făcut acestea? Unde s-au mutat locuitorii şi cum au fost afectate zonele în care trăiesc astăzi (dacă e vorba de grupuri compacte care au ales aceleaşi destinaţii)? Există oameni care s-au mutat în zonă, locuitori noi şi cum au influenţat ei dezvoltarea zonei? Din nou, există vreo concluzie, un mod de abordare care ar putea fi utilizat pe viitor?
La fel de bine ne putem întreba ce a însemnat transformarea zonei în pietonal şi cum au fost afectate vecinătăţiile. Funcţiunile noi au adus trafic, pietonal şi auto, iar asta a avut o influenţă şi asupra unei zone mai mari. Dar cum? Este foarte probabil că atracţia acestei zone a avut o influenţă asupra întregului oraş şi probabil că există zone care au pierdut financiar şi nu numai.
Ar fi o altă temă şi fondul construit. Cât, cum, dacă şi în ce fel a fost refăcut? Se poate discuta dacă refuncţionalizarea a adus ceva bun în ce priveşte patrimoniul construit. La fel de bine putem aduce în discuţie şi efectele asupra turismului, a percepţiei oraşului de către bucureşteni, a transportului public.
Eu nu am un răspuns, dar pot să vă invit la o discuţie. Deci? Este “Centrul vechi” un succes?
