Scăpată ca prin ”urechea acului” de demolările masive din zona Dristorului, necesare pentru trasarea bulevardului Decebal, strada Delea Nouă a rămas nesistematizată, având același traseu în forma unui arc de cerc. A fost afectată totuși într-o oarecare măsură, pe ici pe colo, datorită proiectului extins de reconfigurare a zonei derulat la sfârșitul anilor *80.
Poziția străzii poate fi urmărită cu ajutorul hărții preluate din Ghidul București 1982:
Este o arteră de legătură între cartierul Dristor și centrul orașului, fiind străbătută de liniile troleibuzelor 70, 79 și 92. Înainte de 1990 circulau pe aici și două linii de autobuz (140 și 142).
Pornind de la capătul dinspre strada Theodor Speranția, vom remarca pe colț prezența restaurantului Seven:
Este singura casă rămasă întreagă de pe cele 4 colțuri ale intersecției, latura dinspre Dristor fiind deviată cu câțiva metri spre nord-est și ”împodobită” cu blocuri. Înainte de deschiderea restaurantului, acolo a funcționat un bar cu biliard.
O panoramă a străzii, dinspre Theodor Speranția, ne permite să distingem mai multe clădiri înalte, adevărați coloși de beton și sticlă, ridicate după 2006 pe locul unui service auto (cea din plan îndepărtat) ori a unor case prăpădite care abia se mai țineau:
În stânga avem o casă de culoare galben-muștar, cu gratii la ușă și ferestre, unde a funcționat până în 2010 un cabinet stomatologic (acesta s-a mutat puțin mai sus pe Theodor Speranția). Ulterior, casa a fost renovată și transformată într-un restaurant cu specific chinezesc numit Tao:
În dreapta lui există o intrare îngustă pe strada Anestinelor, un fel de uliță destul de rău famată, fără canalizare și locuită în majoritate de o populație aflată la limita sărăciei. Clădirea din dreapta ei, placată cu travertin e de asemenea construită recent.
Pe latura opusă a străzii, la nr. 21 se află un imobil înalt, nou construit, finalizat în 2012, sediul restaurantului Ganzo, iar la nr. 19 – un alt restaurant numit Babilon:
Între timp, localul și-a schimbat înfățișarea dar, din câte am înțeles, continuă să funcționeze.
Pe partea stângă, puțin mai departe, găsim un al cincilea restaurant numit chiar Delea Nouă:
Are o vechime de peste 10 ani și se numea mai demult ”La doi lei”:
Acum și-a schimbat proprietarii, dar a păstrat specificul românesc, precum și o formație de lăutari.
Puțin mai încolo ajungem la intersecția cu strada Învingătorilor. Pe colțul acela există o clădire veche cu 3 etaje, stilul ei art-deco fiind ceva mai discret:
La parterul ei se găsește o firmă de pompe funebre care funcționează de mulți ani acolo.
Dincolo de intersecție găsim un front de clădiri omogene ca înălțime, cu un singur etaj și prezentând, la rândul lor, elemente discrete art-deco:
Este de remarcat faptul că intersecția de care vorbeam este largă, având o formă triunghiulară. Pe vremuri era complet liberă, dar la câțiva ani după revoluție a fost amenajat în mijlocul ei un scuar delimitat cu gard metalic. Motivul pare să fi fost neajunsul reprezentat de o porțiune atât de lungă de carosabil, pe care mașinile circulau haotic, punând în pericol siguranța pietonilor care o traversau.
Pe latura dreaptă am surprins un alt colț al aceleiași intersecții, pe care se află curtea unei firme de construcții (înainte aici era un teren viran):
Dincolo de această curte există o spălătorie auto, apoi o vilă masivă cu 2 etaje:
După vilă este o alee, care a apărut în anii 1987-88 prin demolarea unei case mai mici și care merge perpedicular, realizând o legătură cu strada Agricultori.
Revenind pe partea stângă, avem o imagine a ultimelor clădiri vechi de pe traseul străzii:
Casa din stânga, demolată între timp, a fost un sediu PECO pe timpul lui Ceaușescu. În curtea ei se găsea o pompă de motorină de la care se aprovizionau mai ales cetățenii, dar și unele autovehicule. Gardul de beton nu exista atunci, în locul lui era unul metalic de mici dimensiuni.
Vila cu balcon a fost construită în 1928 iar cea cu 2 etaje de lângă ea pare a fi ceva mai recentă. Dincolo de ele mai era o vilă, din câte-mi amintesc, demolată în vederea construirii blocului aflat pe colțul cu strada Matei Basarab (fostă Labirint). Pe vechiul colț era un teren viran împrejmuit cu un gărduleț metalic.
Pe latura opusă a mai rămas un imobil cu 3 etaje, care a scăpat de asemenea ”la mustață” de demolare:
Urmează colțul cu strada Matei Basarab pe care, în locul altei vile cu gard de piatră, s-a ridicat un bloc placat cu sticlă, aparținând firmei de pază G4S.
Dincolo de această intersecție găsim pe dreapta biserica ”Delea Nouă”:
A fost construită în perioada 1872-75 pe locul altei biserici mult mai vechi. A avut în față un portal impunător, înalt de câțiva metri, care a fost demolat în 1987, împreună cu azilul Calist aflat în curte. Pe trotuarul din față creșteau câțiva copaci bătrâni, care ofereau multă umbră călătorilor aflați în stația de troleibuz.
Pe trotuarul opus a fost mult timp o groapă adâncă de șantier, rămasă dinainte de revoluție. Datorită instabilității solului nisipos, nu s-a putut construi decât după consolidarea acestuia cu plăci metalice. Imobilul ridicat ulterior aici este monumental, având 2 subsoluri, parter și 10 etaje (vedere dinspre Calea Călărașilor):
A fost finalizat în 2007, iar din iulie 2008 a devenit sediul ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), care ocupă aripa din stânga. În decembrie 2010 s-a deschis și un magazin Mega Image în aripa dreaptă a imobilului.
Iar la final vă ofer o mică surpriză. Cu ajutorul unui fost localnic, am reușit să reconstitui pe computer aspectul acestui segment al străzii Delea Nouă de vizavi de biserică, demolat în 1987:
Erau de fapt două case, una cu etaj la colțul cu strada Labirint iar alta simplă (doar parter) la colțul cu Calea Călărașilor. Între ele se afla un teren liber delimitat de un gard din plasă metalică acoperit la interior cu stuf; pe acest teren creșteau fire de iarbă, precum și doi castani. La parterul casei din stânga a funcționat timp de aproximativ un an un atelier de pălării, chiar înainte de a fi dărâmată, iar la etaj se ajungea cu ajutorul unei scări în formă de spirală aflată în interiorul curții.
Îmi închei povestirea aici, sperând că v-am captivat și pregătind o nouă incursiune în locurile misterioase și uitate ale Bucureștilor.
P.S. Datorită unor probleme tehnice, portalul nu primește momentan răspunsuri de la cititori. Dacă doriți să comentați, îmi puteți scrie pe adresa de e-mail podul_grand@yahoo.com, iar eu voi publica opinia dv. direct în articol.
