Zilele astea ne-am lovit de arta publică, cum s-ar zice. Am văzut ce-au făcut aurolacii la Gara de Nord și – apoi – am luat la numărat statuile noi ale străinilor din oraș.
Dar azi… Doamne! – ce văzui!
Asta!
Da! Îl văzui pe Khayyam – și nu oricum; ci înconjurat de îngerași și-avînd, de-a dreapta, un… un… ponei cu aripi şi cu un ştecher sub coadă! Un ponei cu aripi: un mic pegas; că dacă avea corn, puteam zice că era un unicorn cu aripi sau – pentru cei care se uită la „My little pony” – alicorn…
Iată-l pe Khayyam: poetul, filozoful, astronomul şi matematicianul, cum șade trist și cugetă la cît de multă dobitocenie zace-n gospodarul bucureștean, care nu știe decît „să facă ceva frumos”!
A – şi dacă voia cu adevărat să facă ceva frumos, gospodarul putea să-i repare soclul statuii, socot.
