tîmpenia devenită monument istoric

Asta nu trebuia să se întîmple. Se-ntîmplă multe porcării, dar asta trebuia evitată.

Mă refer, desigur, la refacerea și recondiționarea pieselor urbane din Centrul Civic; mai precis – din Piața Unirii. Nu-i de ajuns că fîntînile au trecut printr-un proces de renovare costisitor, ca să arate fix la fel de boccii ca atunci cînd au fost construite; a fost nevoie să se treacă și la schimbarea stîlpilor de la iluminatul public….

Stîlpii se schimbă peste tot în Centru. Străbunii Mannessmann sînt aruncați la fier vechi; în locul lor apar niște țevi simple care se-ndoaie-n bătaia vîntului. Dar nu asta mă supără azi.

Stîlpii din Centrul Civic au fost – de la început – oribili; scîrboși; împopoțonați cu mii de brizbrizuri inutile și urîte; încărcați cu bibileli chinuite din fier forjat.

Acești stîlpi n-au nimic istoric în ei; n-au nimic elegant, frumos, util orașului. Acești stîlpi trebuiau trimeși de mult la topitorie…

Dar, nu; acești stîlpi sînt – de astă vară-ncoace – schimbați… cu alții; noi… și aproape la fel.

Tîmpenia devenită monument istoric; asta vedem în Piața Unirii.

… postamentul original din plăci de beton turnate a fost înlocuit, la noii stîlpi, cu… o ultra-elegantă făcătură din fibră de sticlă, prinsă-n șuruburi:

… ornamentele de sus, din coroana felinarelor, au fost replicate aidoma în esență; dar simplificate mult în detaliu:

Repet – porcăria asta nu trebuia să se întîmple; acești stîlpi erau urîți și incompatibli cu ideea unui oraș modern și civilizat; nu trebuiau transformați într-un reper istoric.