Pasajele rutiere din ultimii 25 de ani

Fiindcă – nu știu cum s-a potrivit – ne-am tot ocupat de pasajele rutiere bucureștene construite în vremea ceaușistă, socot că nu-i de lăsat încolo o trecere în revistă a ce s-a construit în anii de după Ceaușescu.

Tribut adus motorizării – dar necesare, ce să zici!

Să le numărăm, coane Fănică – și pe astea!

Ca să pară mai multe, le-am pus la socoteală și pe cele din zona periurbană.

Încep cu DN1, unde s-a construit prin 2003 pasajul de la Aeroportul Otopeni, în ideea de a ajuta ieșirea traficului în șosea și de a asigura și accesul la centrul comercial Metro, care la vremea respectivă era încă deschis acolo.

Un pic mai departe – și mai devreme – se construise și un pasaj subteran la Petrești/Corbeanca, pentru a-i fi de folos centrului comercial Prisma – încă de mare succes în acea perioadă. Pasajul era o investiție particulară.

La începutul anilor 2000 DN1 a devenit neîncăpător, și pentru că zona Băneasa-Otopeni s-a dezvoltat enorm. Așadar DN1 s-a lărgit (vechiul Pasaj peste Centura Otopeni s-a lărgit și el) și au apărut cele două „cocoașe” de la IKEA și de la Meteo. Investiția s-a terminat extraordinar prin săparea pasajului subteran de la Aeroportul Băneasa.

Rămînem pe heliopauza bucureșteană, amintind accesul subteran săpat pentru ușurarea accesului la Carrefour Militari, prin 2001-2002.

Modernizarea Centurii – așa cum s-a făcut ea, greu și improvizat – a adus și construirea de pasaje supraterane. Unul la Chitila – în prelungirea celui vechi de peste calea ferată – și peste șoseaua Chitilei; altul la Otopeni, ajutînd oamenii să scape de bariera aceea înfiorătoare; precum și alte două, așezate de-a curmezișul Centurii, la Tunari și Ștefănești; din păcate, doar cu o bandă pe sens.

Tot peste Centură – firesc și necesar – a apărut și un mare pod care duce traficul pe autostrada A2, în 2004.

Iată-ne apropiindu-ne de oraș; avem pasajul Pipera, peste calea ferată de Constanța – acela care, țineți voi minte, a fost cică proiectat mai jos decît trebuia, astfel încît firele de curent ale trenului nu prea aveau loc să mai treacă… Pasajul Pipera a fost completat recent cu cel de la Aurel Vlaicu, de peste Floreasca și Barbu Văcărescu.

Amintim că s-au refăcut – la mijlocul anilor 2000 – pasajele feroviare de peste lacul Herăstrău (fără măcar un nenorocit de trotuar pentru pietoni și bicicliști!!) și cel dinspre Gara Băneasa, de peste DN1, pierzîndu-se vechiul pasaj interbelic, plin de eleganță – dar foarte scund…

Revenind „la chestiune” s-a făcut utilul pasaj de la Doamna Ghica, care corespunde în zona Delfinului.

De anul ăsta, circulăm mai bine pe relația Văcărești – Mihai Bravu, pe perechea de pasaje de la Abator.

N-avem cum să nu lăudăm fantasticul complex de pasaje Basarab – care te scoate din Titulescu înspre Leul într-o clipită. Nu aveți idee cît de mult s-a schimbat în bine viața bucureșteanului după construirea minunăției ăsteia.

S-au făcut și reparații (cum zicea cineva, s-a văruit ce-a construit Ceușescu…) la Podul Grant, la pasajele Obor, Muncii, Unirii, Victoria, Lujerului, Mărășești – de fapt, la toate. S-au reparat și pasaje rutiere de peste căile ferate din localitățile ilfovene – mă gîndesc la cel de la Buftea, cele din Chitila (construirea unuia suplimentar, paralel cu cel vechi, care să permită traficul pe două benzi pe sens).

Dar nu s-a făcut nici o reparație nici azi la Podul Constanța, și trebuie să amintim pericolul de acolo!

În lucru se află, acum, pasaje subterane la Piața Scînteii și la Big Berceni. Dac-oi fi uitat ceva, a mea să fie vina.