te dereglaşi, sfinte Dumitre

… între ce scrie-n calendar şi ce-i afară, pe geam, se petrece un soi de… dereglare.

Unde-i Sfîntu’ Dumitru ăl bun, care tre’ să vie cu cer senin, cu soare, cu tufănele, cu vreme – măcar – de… ştiţi voi!… toamnă!

Şi-afară, iacă, ninge!

Sfinte Dumitre, parcă erai patronul Bucureştiului matale, nu al vulcanizărilor!