Pasaje rutiere în presa vremii

Astăzi, după inaugurarea celui de-al doilea fir al pasajului de la Abator, ne-am gîndit să scoatem, tot de prin arhive, alt articol despre pasajele rutiere bucureștene – din ziarul „Scînteia” – apărut în 1986, pe 4 Mai.

Ca de obicei, interesant – și o dovadă că de la bunele intenții de pe planșetă pînă la ce-a ieșit în realitate, e distanță mare.

Să vedem ce scrie, după ce trecem peste introducerea comunistă de rigoare.

Se lucra deja la Pasajul Mărășești, care – încă – trebuia să treacă pe sub Calea Văcărești; zic încă, fiindcă artera cu acest nume, pe segmentul dintre Timpuri Noi și Sfînta Vineri, nu mai există, fiind înlocuită de Mircea Vodă. La acea vreme se demolase deja masiv în zona aceea…

Pasajul Victoria era înfățișat ca o mare, mare realizare. Păcat că nu a ajuns niciodată să fie așa cum s-ar fi dorit. Nu s-a reușit acea „relație rutieră cu bulevardul 1 Mai”; nu are nici azi nenorocita aia de stație de tramvai – și nici legătură cu stațiile metroului (apropo, știați că inițial planul magistralei care duce la Gara de Nord prevedea ca să se sape pe sub Titulescu spre Basarab? – și că soluția actuală, pe sub Buzești-Polizu a apărut pe ultima sută de metri).

Pasajul de la Lujerului n-a ieșit cum trebuia… adică – ce mai tura-vura! – n-a fost făcut cu stații pentru tramvai; era prea scump. Fără stații de tramvai, nu poate fi vorba nici de o relație subterană cu stația de metrou adiacentă…

Pasajul Băneasa – despre care tocmai ce-am vorbit deunăzi – e și el pomenit; dar cel mai ciudat mi se pare că nu se vorbește nicidecum despre Pasajul Unirii (Anul 1848, cum s-a numit la inaugurare – după Piața 1848, cum se numea pe atunci Piața Sfîntu Gheorghe), care avea să se deschidă prin 1987. Pesemne era ceva destul de nehotărît în plan, ori un subiect prea apropiat de nesiguranța cu care înaintau lucrările la Centrul Civic – așa că articolul nu-l amintește nicidecum).

Cea mai interesantă mențiune este, desigur, cea la pasajul de sub Calea Victoriei. Foarte util, într-un fel, pentru că asigura un flux decent pe relația Dacia – Gara de Nord. Să nu uităm că această axa de circulație a fost încurajată masiv în anii ‘80, prin demolările dintre Moșilor și Piața Galați, precum și prin tăierea bulevardului cel drept și larg dintre Romană și Calea Griviței. Pasajul se dovedea util pentru că-i permitea lui Ceaușescu să circule nestingherit pe Calea Victoriei, fără să mai fie nevoie să se oprească traficul pe străzile cu care făcea cruce.