Să vă așezați pentru că este important! Ce vedeți este una dintre cele mai vechi panorame ale Bucureștiului. Imaginea este realizată, de celebrul pictor și fotograf, Carol Pop de Szathmari, din șase clișee ce se unesc într-o fotografie coerentă, asemănător imaginilor panoramice de astăzi. În acest fel avem rara ocazie de a vedea capitala așa cum arata ea în anul 1864 și nu oricum, ci la aproape 90 de megapixeli!
Evident, totul se întâmpla cu mult înainte de realizarea principalelor clădiri ale orașului. Puteți să căutati oricât că nu veți găsi Ateneul Român, Palatul Poștelor sau Clădirea CEC. Nici vorbă de edificiul Camerei Deputaților de pe dealul Mitropoliei sau de altele de prin zonă. Regimul de înaltime fiind mic, bisericile azi înghițite de blocuri, tronează ca niște adevarate catedrale.
De altfel bisericile sunt și cele mai importante repere. Începând din stânga vedem turnul (1.) și biserica (2.) mânastirii Antim, un pic mai spre dreapta se află biserica Sf. Ilie – Rahova (3.), iar în fundal silueta turnului Colței (4.) ce se afla amplasat între Palatul Șuțu și biserica Colțea. În prim plan avem Mitropolia (5.) de pe dealul cu același nume, (azi, din acest unghi, ar fi obturată de clădirea camerei deputaților), iar mai la dreapta biserica Sf. Vineri (6.) ce avea să fie demolată de regimul comunist în 1987. În penultima secvență vedem, într-o formă impunătoare, biserica Sf Spiridon (7.), cu turnuri înalte ce au fost între timp retezate, biserica Slobozia (8.), turnul (9.) și biserica (10.) mânăstirii Radu Vodă dar și biserica Alexe (11.)
Din punct de vedere al punctului de stație, se pare că fotografia este realizată de undeva de lânga viitorul parc Carol, din zona Cuțitul de Argint – Gara Filaret. Probabil schema atașata este cât se poate de validă. Astăzi, din același punct, vizibilitatea ar fi irelevantă.
Sunt convins că nu am spus tot ce s-a putut spune despre aceasta incredibilă imagine. Experințele anterioare imi arată că partea de cercetare este foarte plăcută pentru mulți dintre voi. Completările voastre sunt cât se poate de binevenite.
La final trebuie să vă spun că fotografia aparține Academiei Române și se află printre nenumăratele documente fotografice din arhiva Cabinetului de Stampe. Îi mulțumim încă odată d-lui curator Emanuel Bădescu pentru sprijin.
