Am luat cam de la sine înnoirile mijloacelor de transport în comun din ultimii ani. Nu mai privesc cu ochii mari noutățile, așa cum o făceam acum 20 de ani, cînd apăreau – în București – primele DAF-uri.
De-atunci încoace ne-am blazat. Din 2006 autobuzele au ajuns, treptat, să fie toate Mercedes. Din 2007 au apărut troleibuze Irisbus – dar e așa păcat că nu am avut atîta grijă de ele la fel ca de autobuze, ajungînd într-o stare foarte proastă…
Ne-am obișnuit și cu trenurile noi de metrou – cele apărute începînd cu 2002.
Din vara asta, avem și alte trenuri – le găsiți funcționînd pe magistrala a doua doar.
Mie-mi plac. Nu știu ce-ar fi trebuit să aibă-n plus, ca să mulțumească pe toată lumea. Arată… arată la fel; normal. Merg, te duc, te ajuți cu ele: și basta. Spațiul interior e mai bine gîndit – mai mult, ce să zic?
Că problemele metroului – ați citit, cred, despre nenumăratele incidente tehnice din ultimele luni – nu țin de trenuri în sine, ci de exploatare, de vechime, de chestii privind banii care nu-s cheltuiți cum trebuie, e altceva.
