La distanță de mai bine de cinci ani de la articolul numit „Pe ce călcăm?” vine și o parte-a-doua; asta pentru că e cazul. Preumblările noastre prin București ne-au scos în drum fel de fel de lucruri, care mai de care mai neașteptate și mai interesante – stîlpi, garduri, felinare, plăcuțe-indicatoare… tot ce vrei!
Capacele de canal sînt o categorie aparte. Multe – foarte multe! – fac secolul; sînt turnate fără moarte și de multe ori, la asfaltarea unei străzi, rămîn la locul lor, fiind mult prea bune ca să mai fie înlocuite.
Așadar, am mers iar – modest – cu privirea-n pămînt. Bani, pe jos, n-am găsit; dar am făcut multe poze minunate. Pe cîteva, le-ați mai văzut, poate, prin alte episoade – dar acuma-s toate la un loc…
A-nceput, revenirea la acest subiect, cu un set de poze făcut de C. D. Mocanu, pe străzi ca Anton Pann, Căuzași, Romulus, Foișorului. Să le privim, vă rog!
Să facem cel mai scurt ghid de înțeles capacele de canal; unde scrie „UCB”, înseamnă că e de dinainte de Război. „UCB” vine de la Uzinele Comunale București.
Iar cele pe care scrie „Bucuresci”… s-ar putea să fie de dinainte de primul Război…
Modelele diferă, după utilitatea lor; capace de vizitare, guri de scurgere, rigole…
O, da – nu-s frumoase? Dar mai avem, desigur; unul dintre cele mai frumoase capace este cel pe care scrie SERVCIUL APELOR:
Pe-acesta îl avem de la Ando. Să urmărești ce scrie pe capacele bucureștene este să înțelegi istoria industrială a țării. Pe-aproape fiecare capac scrie și numele turnătoriei la care-a fost fabricat. Cel de sus e produs de Stefan Sasu; iată încă unul tot de-acolo, pentru început; dar și din alte locuri: Rieger, Vulcan; Lemaitre; Turnătoria Triumph; Turnătoria Șoseaua Basarab Nr. 31; C. Schnause; David Grove; Fabrica Magheru; P. Keilhauer; M.R.J.C.; Max Steinberg; Leopold Abramovici; N. G. Costinescu; Societatea Inginerilor Asociați, Hans Hart, E Ciriack și Fii… Desigur, pe unele nu scrie nimic; dar știi bine că sînt vechi. Pentru unele e nevoie să te-abați prin cîte-o curte liniștită, prin vreun gang mai uitat de vreme – dar e frumos…
Iată-le, laolaltă – capace din mijlocul străzii, capace de apometre, guri de vizitare, hidranți:
Zic că-ți dai seama care e veche – și care e nouă. Uite-una nouă și urîtă; de după Revoluție, de pe vremea cînd „ICAB”-ul se transformase în R.G.A.B. – adică Regia Generală de Apă București; asta, înainte de Apa Nova…
Ah, și am găsit… și vreo două „icaburi” – tare greu…
Aș dedica un spațiu special – promisesem! – capacelor diverse găsite în Gara de Nord. Vă rog să le admirați…
… Tocite, sparte, peticite – dar parte dintr-o istorie ceferistă care vorbește.
Mai avem – fel de fel. Grătarul metalic specific țîșnitorii istorice, pe care s-a montat una contemporană, de pildă:
Sau… cutii de distribuție electrică subterane, din diferite epoci. Vechi-vechi, sau mai dincoace:
… vedeţi, unele erau numerotate; avem una şi-n episodul întîi…
Sau… capace de-ale Telefoanelor; mai vechi… sau și mai vechi:
„T”-ul specific e inconfundabil – şi a fost folosit pînă-nspre zilele noastre, cînd Romtelecom era, încă, regie autonomă…
Sunt şi capace cu „E”, pe acelaşi design – nu multe, să fim sinceri. Şi, dacă ne uităm atent, sunt unele care au şi „T” şi „E” în acelaşi timp!
Vă las să admirați și un capac P.T.T.
Pe ce călcăm? Pe istoria noastră.
