scris de Ando
Nefiind nici arhitect, nici constructor sau urbanist ci doar un simplu „turist” în propriul oraş, deşi am mai „păţit-o” când am abordat acest gen de subiect, nu mă lasă inima să nu revin pentru că, vrem nu vrem, oraşul „se mişcă” şi din noianul de clădiri noi ridicate după 1989, sunt deja destule care scapă, cumva, din corsetul tiparelor. Şi da, avem, chiar şi după 89, tipare, banalitate – nu mai zic de prost gust – în multe construcţii urbane.
De la început, precizez că nu e vorba de clasamente sau top-uri, de „cea mai…” sau de „cel mai…” Este pur şi simplu o mică selecţie personală a ceea ce mi s-a părut mai deosebit în materie de clădiri noi.
Spun „mică selecţie” pentru că sunt zone uriaşe, fiecare comparabilă – fără exagerare – cu un oraş mediu şi pe care, practic, nu am ajuns să le „tropăi” temeinic.
Aşadar, să pornim la drum.
Din puzderia de clădiri ridicate în aria cuprinsă între Şos. Nordului şi Nicolae Caranfil (zonă care e, în opinia mea, un mare rateu urbanistic) am reţinut cu deosebită plăcere această vilă de pe Şos. Nordului
Pe bulevardul Mareşal Prezan, lângă Piaţa Charles de Gaulle s-a construit acest bloc de birouri. Ii zice MONOLIT şi aici puteti citi cam ce au gândit cei care au conceput-o. Oricum, pe mâna unor meseriaşi iată cum negrul care sub aspectul său rece e asociat adesea negativului, tristeţii, capătă nebănuite valenţe vizuale.
Pe Barbu Văcărescu, colţ cu str. Gheorghe Ţiţeica avem o altă clădire interesantă. Blocul SOFA. Clădirea, cu destinaţia principală sediu de birouri, poartă oficial numele BVO, dar când la parter există un restaurant – SOFA, pentru că despre el e vorba – bunul renume al acestuia este preluat „volens nolens” şi de blocul cu pricina.
Mergem mai departe.Pe strada Praga, imediat din piaţeta Memorialului Zorileanu, găsim un cochet bloculeţ de locuinţe, cu balcoane generoase, atât de firesc încadrat în specificul cartierului.
Din bulevardul Ion Mihalache (fost 1 Mai), pe stânga, cum mergi spre Piaţa Domenii, se face o stradă botezată… Ghiţă Hagi! Pe unele hărţi, am văzut scris Hagi Ghiţă. Aici merită reţinută a doua clădire pe dreapta:
O prezenţă insolită, date fiind vecinătăţile destul de ponosite, este această -zic eu – reuşită clădire de locuinţă de pe strada Mătăsari, aflată vizavi de defunctul cinema „Popular”:
Cu o siluetă deosebită, avantajată enorm şi de amplasament, construcţia acestei biserici franciscane, aflată pe o colină de pe malul Lacului Morii domină vizual Şoseaua Virtuţii:
In piaţa cu fântâna Zodiac, de la intrarea în parcul Carol, nu se poate să nu remarci această clădire nouă:
Deşi majoritatea celor cu care am mai discutat s-au arătat, în primul rând, vexaţi de combinaţia coloristică violentă, eu sunt de părere că – de fapt – „vecinii”, clădirile din coasta ei adică, sunt cele care îi afectează imaginea de ansamblu.
De curiozitate, am încercat şi o variantă „îndulcită” a imaginii, în sepia:
Pe strada Dogarilor (se intră mai uşor din str. Tunari, vizavi de staţia PETROM) pe când efectuam o rundă de vânătoare de „rable”, am dat, întîmplător, de acest ansamblu de locuinţe, care – am aflat între timp – a fost şi premiat!
Şi pentru că în aceste zile s-a aniversat un secol de olimpism românesc, merită (re)amintită această reuşită clădire publică aflată imediat după Arcul de Triumf, pe strada Alexandru Constantinescu (nu prea am înţeles de ce adresa oficială este Bd. Mărăşti?!): sediul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român
s-au folosit şi imagini de pe Google Maps.
