[EFICIENȚĂ] Inaugurarea pasajului rutier subteran de la Piața Unirii, denumit inițial „Pasajul Bulevardul 1848”. Prezenți: tov. Nicolae Ceaușescu, întâiul Președinte al Republicii Socialiste România și tov. Elena Ceaușescu, academician doctor-inginer, savant de renume mondial.
6 iunie 1987. „Scînteia”, organul de presă al Partidului Comunist Român, anunța o nouă realizare a ceaușismului: inaugurarea pasajului de la Piața Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor! Da, lucrarea a fost finalizată într-un timp-record, deși pregătirile pentru începerea construcției propriu-zise fuseseră demarate cu câteva luni înainte.
Ministrul Construcțiilor Industriale, Ion Petre, a avut baracă pe șantier, de unde a supervizat direct lucrările. Pasajul făcea parte din sistematizarea Pieței Unirii și a împrejurimilor, la acea dată în transformări profunde. Pentru eficiență, Președintele Republicii atribuise diversele șantiere bucureștene câte unui ministru, pentru a le coordona.
Pentru pasajul de la Unirii au lucrat fără întrerupere sute de oameni, iar lucrarea a fost una complexă. Pasajul, lung de 900 de metri, merge pe sub magistralele de metrou M1 și M2 (care se intersectează la Unirii), precum și pe sub albia Dâmboviței, acoperită de un planșeu la Piața Unirii.
Iată, așadar, proverbiala eficiență a lucrărilor publice datorată, spun mulți, opresiunii comuniste. Totuși, în unele cazuri s-ar putea să fie vorba de simțul răspunderii în administrația publică și de o oarecare preocupare pentru dezvoltarea orașului. Restul e istorie.
![[EFICIENȚĂ] Inaugurarea pasajului rutier subteran de la Piața Unirii, denumit inițial "Pasajul Bulevardul 1848". Prezenți: tov. Nicolae Ceaușescu, întâiul Președinte al Republicii Socialiste România și tov. Elena Ceaușescu, academician doctor-inginer, savant de renume mondial.</p>
<p>6 iunie 1987. "Scînteia", organul de presă al Partidului Comunist Român, anunța o nouă realizare a ceaușismului: inaugurarea pasajului de la Piața Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor! Da, lucrarea a fost finalizată într-un timp-record, deși pregătirile pentru începerea construcției propriu-zise fuseseră demarate cu câteva luni înainte.</p>
<p>Ministrul Construcțiilor Industriale, Ion Petre, a avut baracă pe șantier, de unde a supervizat direct lucrările. Pasajul făcea parte din sistematizarea Pieței Unirii și a împrejurimilor, la acea dată în transformări profunde. Pentru eficiență, Președintele Republicii atribuise diversele șantiere bucureștene câte unui ministru, pentru a le coordona. </p>
<p>Pentru pasajul de la Unirii au lucrat fără întrerupere sute de oameni, iar lucrarea a fost una complexă. Pasajul, lung de 900 de metri, merge pe sub magistralele de metrou M1 și M2 (care se intersectează la Unirii), precum și pe sub albia Dâmboviței, acoperită de un planșeu la Piața Unirii. </p>
<p>Iată, așadar, proverbiala eficiență a lucrărilor publice datorată, spun mulți, opresiunii comuniste. Totuși, în unele cazuri s-ar putea să fie vorba de simțul răspunderii în administrația publică și de o oarecare preocupare pentru dezvoltarea orașului. Restul e istorie.</p>
<p>www.rezistenta.net](https://scontent-b-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/l/t1.0-9/p320x320/10409115_691311694276431_1535478622694901995_n.jpg)
