Știți prea bine – zona centrală, cu tot glamourul ei, e moartă, putredă, secătuită. Firmele și-au relocat birourile din vechile clădiri adminstrative; mergînd pe bulevardele din zona zero te înspăimîntă nesfîrșitele vitrine goale; iar noaptea, luminile sînt stinse în tot mai multe blocuri.
Asta-i viața, se pare. Bucureștiul n-are un City, un district de afaceri – serios, n-are.
La ce folosește să avem un Palat al Telefoanelor, dacă la parter n-are ceva unde să intre și să iasă oameni, clienți, cumpărători? Spațiul comercial de la stradă este mort; ușa – înainte de renovare, rotativă – este închisă.
Să nu mai zic despre clădirea din dos – a Direcției de telecomunicații a Municipiului București, în mare parte abandonată – și urîtă, urîtă rău…
Vă-ntreb apoi, cum ați face să trimiteți o scrisoare, o vedere, dacă sînteți în centru? Știți vreo poștă?
Hm – nu. Bucureștiului îi lipsește o Poștă Mare; o Poștă Centrală – o poștă reprezentativă. Ziceți că există oficiul nr. 1? Dar vă rog; căutați-l în dosul de unde este și vedeți că nici firmă nu mai are…
Alte poște, credeți-mă – nu prea sînt la vedere, în centru. Cea de pe colțul străzilor Cîmpineanu și Academiei nu mai e:
Este vreo poștă la Unirii, la Universitate, în Romană (în afară de cea mică de pe strada Tache Ionescu)? – nu e.
Mare, mare porcărie. Despărțirea serviciilor P.T.T.R. a fost o mare porcărie. Poștele „mari” tradiționale – Titan, Vitan, Puișor – au devenit, treptat, sedii Romtelecom, în defavoarea cetățeanului obișnuit să găsească serviciile comune laolaltă.
Iar Romtelecom a renunțat, treptat, la serviciile cu publicul în aceste sedii. Unele au devenit altceva – au fost reconverite, au fost închiriate. Oficiile poștale s-au mutat în spații improprii, departe de locul unde cetățeanul are nevoie de ele…
P.T.T… P.T.T.R… Cetățeanul e făcut poștă…
