Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor (cum se numea inițial) este o clădire construită în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc. Edificiul a adăpostit ministerul de resort (azi Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) de la început și până în prezent.
Sediul Ministerului Agriculturii, 1993
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN / AGERPRES ARHIVA
Clădirea a fost inaugurată în 1895, în același an cu Palatul de Justiție, amândouă fiind construite în stilul renașterii franceze din timpul lui Ludovic al XIII-lea.
Este o clădire în formă de U, cu două corpuri simetrice, dispuse în jurul unei curți de onoare. Corpul central are un frontispiciu cu o friză cu basoreliefuri și ceas sub o cupolă impunătoare, care este și ea în spiritul restului acoperișurilor din „marea intersecție” a principalului nod rutier al orașului — Piața Universității.
Ministerul Agriculturii, 2007
Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATA / AGERPRES ARHIVA
Sub acoperișul Ministerului erau adunate la acea vreme — conform legii din 1883 — un număr de alte instituții: Administrația Domeniilor Statului, care până atunci ținuse de Ministerul de Finanțe, Diviziunea de Agricultură și Comerț, care aparținea de Ministerul Lucrărilor Publice și Oficiul Central de Statistică, ce ținuse până atunci de Ministerul de Finanțe.
De la legea din 1883 organizarea Ministerului a mai suferit modificări în deceniile următoare. Până atunci, agricultura era în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice. În 1883 s-a înființat Ministerul de Agricultură, Industrie, Comerț și Domenii, care a fost mutat în 1895 în noul palat, iar în 1908 a fost scindat, luând naștere Ministerul Agriculturii și Domeniilor și, separat, Ministerul Industriei și Comerțului.
Sediul Ministerului Agriculturii, 1997
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA
Palatul nu a avut de suportat modificări importante mai bine de un secol. Intrarea principală este străjuită de doi atlanți, în fapt două statui ce-l reprezintă pe Hercule, care susțin o copertină. Spre cornișă, stilul ornamental continuă cu reprezentarea zeiței Demetra. Mai sus există un ceas superb, care din păcate nu mai funcționează.
Curtea interioară este completată cu două bovindouri ce amintesc de bastioanele unei vechi cetăți. La unghiul dintre corpul central și aripi se întâlnesc turle circulare. Corpurile laterale au fațadele spre bulevard și sunt tratate în stil corintic. Și aici apar niște turnulețe de colț, dar piesa de rezistență, destul de greu de observat de un trecător este teribilul satir.
În anii ’60, acoperișul din ardezie a fost înlocuit cu solzi de tablă metalică tăiați la dimensiunile plăcilor de ardezie.
sursa-www.agerpres.ro
