Biserica Kretzulescu – Crețulescu este considerată drept unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură de la sfârșitul perioadei brâncovenești și una dintre bisericile vechi din București.

Foto: AGERPRES ARHIVA / CRISTIAN NISTOR

Biserica a fost ridicată de Iordache Kretzulescu, mare vornic și mare logofăt, și de soția sa, Safta, fiica Sfântului voievod Constantin Brâncoveanu, între anii 1720-1722, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, numit ‘La puțul cu Zale’.

Potrivit pisaniei originale, săpate în piatră și așezate deasupra ușii de intrare, zidirea bisericii a fost terminată în data de 30 septembrie 1722. La început, construcția a fost înconjurată de magazine și case, care formau „Hanul lui Kretzulescu”. Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii un han, lucru obișnuit în aceea vreme, dar și necesar pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a orașului, numită și „Podul Mogoșoaiei”.

Foto: AGERPRES ARHIVA / AUREL VIRLAN

Biserica a fost închinată Adormirii Maicii Domnului și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pentru a marca astfel ziua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului, zi în care marele logofăt Iordache Kretzulescu a fost martor la moartea martirică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi, la Istanbul (15 august 1714).

Începând din secolul al XIX-lea, descendenții ctitorilor au pus administrarea bunurilor bisericii în seama unui consiliu de administrație, cu numele de ‘Eforia Bisericii Kretzulescu’. Din anul 1961, Eforia Bisericii Kretzulescu se autodesființează, devenind parohie.

Între 1859-1860, familia Kretzulescu a hotărât restaurarea bisericii de către arhitectul austriac Lipizer. Astfel, a fost închis pridvorul și a fost desființată turla de pe pronaos; de asemenea, exteriorul bisericii a fost tencuit și vopsit în alb. Peste vechea frescă, pictorul Gheorghe Tăttărescu a pictat în ulei interiorul. Din acea pictură se păstrează tablourile ctitorilor de pe peretele de apus al bisericii, icoanele de pe catapeteasmă, pictată tot de Tăttărescu, și o parte din icoanele praznicelor de peste an.

Foto: AGERPRES ARHIVA / CARTU T.

A revenit la forma inițială, care se păstrează și astăzi, între anii 1933 și 1936, prin intermediul Comisiei Monumentelor Istorice care a încredințat arhitectului Ștefan Balș lucrările de restaurare. Pereții exteriori nu au mai fost tencuiți, iar pictura în ulei a lui Tăttărescu a fost îndepărtată. Prin osteneala pictorului Petre Teodorescu s-a reușit să se picteze numai turla Pantocratorului de deasupra naosului, către sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În perioada comunistă, s-a dorit dărâmarea bisericii Kretzulescu, fiind salvată prin intervenția arhitecților. În această perioadă, după cutremurul din 1977, a fost realizată o nouă restaurare la exterior și la interior. Ultima restaurare a monumentului a început în anul 1996 și a durat până în anul 2003, când pictura cea veche a fost parțial spălată.

Biserica este zidită în formă de cruce, având o turlă pe naos și o turlă-clopotniță, pe pronaos. Turlele bisericii sunt așezate pe un plan octogonal, iar ferestrele sunt înguste și înconjurate de arcade. Decorația exterioară este din cărămidă, iar fațadele au o tencuială subțire. Brâul bisericii, specific artei brâncovenești, este lat. Registrul inferior are panouri dreptunghiulare, care încadrează ferestrele, în vreme ce registrul superior are panouri înalte.

Foto: AGERPRES ARHIVA / EMIL BADEA (C)

Pe fațada de vest, biserica are un pridvor cu cinci arcade și cu alte două arcade pe cele două laturi, care se sprijină pe stâlpi din piatră. Cele două bolți semisferice, cu care este acoperit pridvorul, sunt despărțite de un arc median. Pronaosul bisericii este despărțit de naos cu trei arcade simple. Cafasul are balconul strâmt și este susținut de două coloane subțiri, din fontă. Altarul este acoperit cu o semicalotă, iar în grosimea zidurilor dinspre nord și sud se află firida proscomidiei și firida diaconiconului.

Biserica Kretzulescu adăpostește câteva icoane vechi din secolul al XVII-lea, dar și candelabrul din naos comandat în 1837, la Paris, în atelierele Casei Barbedienne.

În anul 1996, lângă biserică a fost ridicat Monumentul lui Corneliu Coposu, un bust realizat de sculptorul Mihai Buculei în memoria lui Corneliu Coposu (20 mai 1914 — 11 noiembrie 1995), om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat între anii 1989 și 1995, fost deținut politic sub regimul comunist.

sursa-www.agerpres.ro