Imobilul ICA – Institutul Tutunului…


Datorită faptului că tutunul reprezintă cel mai important dintre monopolurile statului (cultură, producţie şi vânzare), pe un teren în suprafaţă totală de 15 ha. situat în marginea de miazăzi a comunei suburbane Băneasa, pe malul lacului, s-a început în anul 1925 construirea Institutului experimental pentru cultivarea şi fermentarea tutunului, ale cărui clădiri principale erau gata în 1927. Imobilul este construit într-un stil neo-românesc, care-i dă un aer monumental, împreună cu cele două vile de la dreapta şi stânga lui.

După terminarea instalaţiilor tehnice în interior, după ce în cursul anilor 1928 şi 1929 s-au făcut numirile a o parte din personalul de specialitate, Institutul experimental alCasei Autonome a Monopolurilor îşi începe activitatea de cercetări în câmp în anul 1929. La începutul anului 1930 laboratoarele Institutului sunt prevăzute cu aparatura necesară, iar în ziua de 29 iunie 1930 are loc inaugurarea festivă în prezenţa a multor delegaţi străini şi a unei numeroase asistenţe compusă din reprezentanţi ai vieţii ştiinţifice şi economice din ţară.



Institutul se întreţine dintr-un fond special adunat din contribuţia egală a cultivatorilor şi a Casei Autonome. Personalul, selecţionat după criterii stricte şi obiective, lucrează după un program ştiinţific bine stabilit, ceea ce permite obţinerea celor mai bune rezultate în ce priveşte combaterea bolilor şi selecţionarea plantelor. După natura problemelor care trebuie cercetate, Institutul este împărţit în trei secţiuni: agricolă, chimică şi fitopatologică, condusă fiecare de către un şef de secţie ajutat de câte un număr variat de asistenţi, în total un director, trei şefi de secţii, cinci asistenţi în afară de personalul administrativ şi cel tehnic ajutător.



În câmpul de experienţă, în suprafaţă de 10 ha., în trei campanii de lucru, s-au studiat până în prezent un număr însemnat de probleme, cum ar fi: studiul comparativ al varietăţilor de tutun cutivate în ţară, a circa 250 de varietăţi de tutunuri străine, determinarea epocilor celor mai potrivite pentru transplantarea în câmp a diferitelor varietăţi, stabilirea spaţiului potrivit pentru fiecare varietate, a diferitelor lucrări de întreţinere aplicate plantelor în timpul creşterii, a acţiunii diferitelor îngrăşăminte minerale şi organice, a diferitelor sisteme de uscare şi condiţionare a recoltelor etc. Aceste cercetări prin care, în paralel cu cantitatea se urmăreşte şi obţinerea unui tutun de calitate superioară, au dus la precizarea regulilor care trebuie recomandate personalului tehnic al Casei Autonome şi cultivatorilor de tutun. Pe lângă câmpul din Băneasa, pentru experienţele în natură, CAM a înzestrat Institutul cu alte cinci câmpuri în diferite părţi ale ţării: unul la Sulina, lângă Măcin, în Dobrogea; altul la Balta Doamnei, în jud. Ilfov; al treilea la Tămăşeşti, în jud. Vlaşca şi ultimele două în judeţele Arad şi Satu Mare.



Laboratoarele colaborează la desăvârşirea studiilor întreprinse referitor la diferitele probleme. Pe lângă studiul agricol şi chimic al solurilor din diferitele regiuni ale ţării, se studiază probleme de anatomie şi fiziologie a plantei de tutun, iar secţia chimică a ajuns să stabilească definitiv caracteristica chimică a diferitelor clase de tutunuri, care se recoltează în fiecare an de la diferite varietăţi şi în diferite regiuni ale ţării. Studiul chimic complet al tutunurilor noastre s-a făcut pentru prima dată în laboratoarele Institutului, stabilindu-se, pe de o parte, rolul diferitelor grupe de substanţe chimice componente, în legătură cu calitatea tutunului şi acţiunea factorilor externi în variaţia lor şi asupra calităţii. În laboratoarele secţiei de fitopatologie s-a început studiul metodic al bolilor tutunului, care se observă în diverse plantaţii din ţară şi găsirea mijloacelor mai lesnicioase pentru prevenirea sau combaterea lor.




Institutul are o seră la etajul II pentru experienţe; o sală unde se ţin, de două ori pe an, conferinţe profesionale pentru personalul Casei Autonome a Monopolurilor din toată ţara, cu filme, planşe şi tablouri instructive; un muzeu unde se văd scrieri din cele mai vechi despre tutun, despre fumători, despre arta de a fuma; colecţia din Buletinul culturii tutunului înainte de crearea Institutului actual; o colecţie de soiuri din ţara noastră; o colecţie de tutunuri din întreaga lume; colecţii de ţigări.



Instituţii similare mai există în Italia şi în Germania. Cel mai bine utilat este însă al nostru, ceea ce face cinste conducătorilor Casei Autonome a Monopolurilor.

[Text publicat în ziarul Universul din 4 iulie 1932]

Carol al II-lea în vizită la Institutul de la Băneasa, în iulie 1932

Debit de tutun pe bd. Lascăr Catargiu, în 1939

Amplasamentul fostului Institut, în prezent