O jumătate de oră de așteptare la Gară nu e niciodată pierdută. Cum zicea Băieșu? „de-aia-mi place mie-n gări/că gările au întîmplări”…
… la Gară se-ntîmplă mereu ceva. A fost expoziția aceea încîntătoare de automotoare, vagoane și locomotive. Ba și ceva gălăgios, murdar şi inutil numit „train delivery”.
Dar se-ntîmplă lucruri mai ales cînd nu se-ntîmplă nimic.
Gara e unul dintre cele mai pline locuri bucureștene de vestigii ale vremurilor contemporane uitate de timp. Păcat că-s tot mai puține, fiindcă nimeni nu le prețuiește. Capace de canal vechi – tocite de milioane de pași, fierărie făcută frumos; dar nu prea apuci să te uiți la nimic, din păcate…
(despre capace – ele-s mai multe – într-un viitor episod dedicat)
Pavelele acelea în model de tabletă de ciocolată, pe care rotițele valizelor fac zgomotul acela inconfundabil…
Tampoanele de la capetele peroanelor – încă au lăcașurile pentru lămpașe…
… peroanele însele, cu nituirile stîlpilor copertinei făcute fără moarte…
Ce să mai zici de acoperișul atît de frumos al Gării? Merită să lași altuia un pic grija bagajelor și să ridici privirea:
of, și detaliile…
… ceasurile care arată, pe cît se poate, ora exactă:
Mai vezi și azi balkancarurile electrice pentru cărat bagaje, cîndva cu remorci multe, care claxonează printre călătorii speriați.
Dar vezi și alte chestii; cum ar fi o cutie poștală de pe vremuri, lăsată pe-un zid:
… în stînga se puneau scrisorile pentru București, și-n dreapta cele pentru alte localități…
Asta-i Gara; Gara de Nord. Ridicînd privirea, vezi că a mai rămas și un panou indicator pentru mijloace de transport care nu mai există – ca tramvaiele 34, 52 și autobuzul 110:
… sau indicatoarele cu „INTRARE”, de pe vremea cînd erau şi ele… luminoase. Adică de pîn-acum vreo 40 de ani:
Vezi și fel de fel de poze istorice din viața Bucureștiului; cel mai mult mă distrează aceea cu primul tramvai:
Lasă că nu e primul tramvai – e un tramvai construit după Război; dar este și unul care pare că are sus, pe acoperiș, o instalație de aer condiționat – montată după cine știe ce recondiționare… Simpatic.
Închei cu un fapt de seamă: Gara de Nord are, totuși, una bucată țîșnitoare. Nu știu cum de e lăsată aici, în raiul vînzătorilor de apă și sucuri la suprapreț… dar ea există.
