Probabil că a fi cu adevărat constructor a devenit, în România, sinonim cu nerespectarea termenelor de execuţie! E ca un fel de cutumă a branşei, o „forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor” (definiţia… fatalităţii, conform dexonline.ro).
Iată un exemplu.
E vorba de „tribuna cu spaţii de cazare pentru tineret” a stadionului Tineretului (specializat pe atletism), cel de „la şosea”, de pe bd. Mărăşti. Termen de finalizare: decembrie 2013, după cum scrie.
Am ajuns binişor în iulie 2014 şi situaţia se prezintă cam aşa :
Ce mai aveţi, fraţilor, de n-o terminaţi odata? Cât mai lăsaţi să zacă gardul ăla insalubru, cu poarta aia sinistră şi cu veşnica voastră mizerie „şantieristică” alăturată?
Doamna Ministru, ia luaţi-i un pic… „la alergat” pe puturoşii ăştia, că-i mare păcat de stadionul ăsta să nu fie gata odată!
