Pesemne aţi auzit numele găunoase a multor noi instituţii de cultură. Cum ar fi Teatrul Metropolis. Nu vă amăgiţi c-ar fi ceva particoler, susţinut din biletele plătite de amatorul de artă prezentată pe scenă; Metropolis e teatru cu voie de le primărie…
Auziţi de Metropolis în context cu fel de fel de şuşe pseudo-culturale; cînd se mai pune vreo stea pe caldarîmul din dosul magazinului Cocor, acolo unde s-a atîrnat şi un gong urît cu spume…
Teatrul Metropolis are şi un sediu, pe Mihai Eminescu; şi din păcate l-a făcut ca-n visele urîte:
Kitsch de înaltă clasă, cum numai o entitate culturală ce-şi suge bani din bugetul local poate face. Teatrul Metropolis spurcă – sub înaltul patronaj al administraţiei publice – oraşul însuşi.
Undeva, pe zidul teatrului, scrie şi numele directorului; cu litere de-o şchioapă, mai înalte decît directorul însuşi: George Ivaşcu.
