RIP Școala Comunală Dudești

cop_dudesti

Vechiul cartier Dudești a dat naștere multor legende urbane în București. Fostele moșii ale boierilor din familia Dudescu au devenit o mahala a Capitalei României. Pe-aici se găseau pe vremuri cartierul rău-famat Crucea de Piatră, cu bordeluri, dar și neguțători evrei cu prăvălii pitorești. Zona era avea și o latură industrială: mai multe fabrici, majoritatea dispărute în prezent. Astăzi, depoul RATB Dudești se păstrează ca martor al localizării inițiale – la periferia Capitalei interbelice. Mai încolo de depou începea comuna suburbană Dudești-Cioplea (înglobată ulterior în cartierul Balta-Albă – Titan, în anii ’60). Ca orice așezare, comuna Dudești avea și o școală unde învățau copiii. Școala se găsea înbariera Dristorului, în capătul Căii Dudești și era găzduită de o clădire foarte impunătoare la acea dată. Face parte din prima generație se școli primare bucureștene. În aceeași categorie includem Școala Mântuleasa și Școala “Cuibu’ cu Barză”.

mantuleasaȘcoala Mântuleasa, de pe strada omonimă, era cea mai veche din București. Clădirea de la nr. 7-9 fusese fondată în anul 1826. Aici a învățat scriitorul Mircea Eliade și de aceste locuri este legată acțiunea nuvelei „Strada Mântuleasa”Școala și clădirile adiacente au fost demolate în 2002, fără aviz de la Ministerul Culturii si Cultelor. Proprietarii au vrut să construiasca aici un turn de 17 etaje și au obținut aprobare de la Primaria Sectorului 3 în 2009, semnată de arhitectul-șef de sector, Ștefan Dumitrașcu, însa planul urbanistic de detaliu care dădea undă verde construcției a fost anulat de Consiliul Local de sector în urma mobilizării vecinilor afectați și presei. Vorbim de o zonă protejată. Proprietarii au revenit în 2010, cerând atunci permisiunea să construiască un bloc de 8 etaje. Nici acesta nu a fost aprobat. În prezent, s-a venit cu o nouă propunere, de bloc de 6 etaje, însă acesta nu respectă regimul de înălțime (max. 13 metri), gradul de ocupare a parcelei și distanța de bun-simț față de clădirile vecine.

scoala ciubu cu barzaȘcoala “Cuibu’ cu Barză” se găsește pe strada Știrbei-Vodă. Fondată în 1881, a trecut prin cutremure, războaie și fel de fel de regimuri politice. Cunoscută ca Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 3, își ia numele de la biserica vecină, Sf. Ștefan – “Cuibu’ cu Barză”. În anii ’80, parte a sistematizării ceaușiste a Capitalei, segmentul din str. Știrbei-Vodă cuprins între Podul Eroilor și strada Berzei a fost supralărgit. S-au demolat multe clădiri valoroase (Institutul de Metrologie, de exemplu), a fost translatată biserica și s-au ridicat blocuri masive și anoste. Școala a supraviețuit, alături de Judecătoria Sectorului 4. A fost lăsată în paragină după 1990 până la punctul în care se credea că va fi demolată. În ultimii ani și cu multe eforturi, a fost consolidată, modernizată și renovată.

scoala_dudLa 3 ani după reforma lui Alexandru Ioan Cuza și în al doilea an pe Tronul Principatelor Unite al Principelui Carol (viitor Rege Carol I), în mahalaua Dudești se ridica o școală.Școala cunoscută azi sub nr. 80 a fost fondată pe 1 mai 1867, prin Ordinul Ministrului Școalelor nr. 10946/04/1867. În prezent, acest edificiu-martor al transformărilor profunde prin care a trecut Capitala este în agonie: după demolarea parțială, urmează să fie transformat într-un kitsch pseudo-modern, culmea, sediu administrativ al sectorului 3! Povestea Școlii Comunale Dudești, un edificiu public nepromovat de care mulți habar nu au, face obiectul acestui articol. Vedem cum a trecut școala prin trei secole de existență și cum o tratează contemporanii noștri, mai ales cei aflați în funcții de decizie.

1. ÎNCEPUTURI

Odată fondată școala la 1867, copiii Dudeștilor nu au mai bătut cale lungă până la școlile ceva mai apropiate de centrul urbei. Aveau propria lor instituție de învățământ. Din anuarele succesive ale României, aflăm că denumirea la fondare a fost de Școala sucursală nr. 2, schimbată în Școala Primară de Băeți nr. 3 în 1872. În 1892, pe frontispiciu apare denumirea care avea să intre în istorie: Școala Primară Comunală și Căminul Cultural “C. Bozianu”, Școala Primară de Băieți nr. 13, în acte.

constantin-bosianuConstantin Bosianu (sau Bozianu, greșit numit și Buzoianu, foto sus) (1815-1882) a fost primul decan al Facultății de Drept. Fiu al paharnicului Andrei Bosianu, acesta a avut o ascensiune fulminantă în carieră încă din timpul liceului (Sfântul Sava). A studiat la Anvers şi Paris şi a obținut licenţa la 29 de ani, iar doctoratul la 36. Unionist, este numit de Al. I. Cuza la Curtea Judecătorească, iar din 1864 devine vicepreşedinte al Consiliului de Stat. Este numit Președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru) în 1865 și se menține în funcție pentru aproape 5 luni. Devine ulterior parlamentar, Preşedinte al Senatului României (1879), şi membru de onoare al Academiei Române. Bosianu era “o ilustrațiune a țărei”, așa cum îl numește scriitorul Constantin Bacalbașa în cartea sa “Bucureștii de altădată”. Așadar, școala din Dudești oferea evevilor săi ca model și mentor un om de Stat de prestigiu.

casa_bosianuBosianu a lăsat Bucureștilor o bijuterie arhitectonică – locuința sa de pe colina Filaret.Casa Bosianu a fost ridicată pe parcursul a şase ani (1853-1859). Este un mic castel cu arhitectură neo-gotică realizată de arhitectul dalmat Luigi Lipizer, la vremea la care Parcul Carol încă nu exista (acesta a fost inaugurat în 1906). După moartea proprietarului, clădirea este preluată de Stat, găzduind, pentru puţin timp, Guvernul. Aici s-a stabilit ulterior Serviciul Meteorologic al României. Interiorul cuprinde uşi de lemn cu vitralii în tricolor, o bibliotecă şi mobilierul de pe vremea când a fost sediul Executivului. În 1908 este semnat decretul de înfiinţare a Observatorului Meteorologic şi Astronomic de către Ministrul Cultelor şi Instrucţiunei Publice, Spiru Haret, viitorul Observator Astronomic al Academiei Române, în patrimoniul căruia intră şi Casa Bosianu, adăpostind una dintre cele mai importante biblioteci de specialitate.

2. EPOCA MIJLOCIE

1939Școala Comunală, pe harta Capitalei din 1939 (via Alex Gâlmeanu). Se observă că orașul avea limita administrativă puțin mai încolo de strada Dristorului. Ca localizare, se situa într-un perimetru delimitat de Bariera Vergului (actuală Piața Muncii) la nord, Piața Vitanla vest, strada Laborator la sud și cimitirul Izvorul Nou la est.

În 1916, școala Dudești capătă denumirea de Școala Primară Comunală nr. 23, nume pe care și-l menține de-a lungul perioadei interbelice și puțin după al Doilea Război Mondial. Fosta școală de băieți este transformată de regimul comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în Școala Elementară de Băieți și Fete nr. 80. Numărul acesta avea să rămână definitiv. Urmare a reorganizării învățământului românesc după dogmele sovietice, în 1956 instituția devine Școala de 7 ani nr. 80, iar în 1964 primește denumirea finală, Școala Generală nr. 80.

1967În 1967, la celebrarea centenarului instituției, s-a așezat o placă comemorativă la intrare, pe care scria sec: “Această placă comemorativă s-a pus astăzi 1 mai 1967 cu prilejul sărbătoririi centenarului Școlii Generale nr. 80, fosta Școală nr. 23.” (foto din 2005 de aici). Placa a dispărut undeva în jurul anului 2008.

1973În 1973, așa cum se vede în fotografia realizată de olandezul Hans Oerlemans intersecția șoselei Mihai-Bravu cu Calea Dudești (care în acea vreme mergea mai jos, până la intersecția cu strada Dristorului) era marcată de vechea școală comunală. Aspectul idilic al zonei era dat de casele cu un singur cat și bloculețele modeste, dar cu urme de art deco, ridicate în interbelic. Un peisaj rural care însă avea să se schimbe dramatic. Tramvaiul făcea legătura centrului orașului cu noul cartier Balta-Albă. Linia mergea de laPiața Căuzași (azi parcarea din spatele Tribunalului București de pe bd. Unirii) până ladepoul RATB Titan (zona Policolor, înspre Autostrada Soarelui de azi).

1981Tramvaiul pe șos Mihai-Bravu în 1981, la Școala nr. 80

Vremurile tulburi au început după cutremurul din 1977 (de care școala a trecut cu bine), când întâiul Președinte al României, Nicolae Ceaușescu, a hotărât că vrea un oraș nou, demn de ascensiunea spre comunism a Patriei socialiste. Au început demolările care au nenorocit acest oraș. Tăvălugul a venit din Dealul Arsenalului/Uranus până în Dudești, unde majoritatea vechii mahalale a dispărut. Școala era, cel mai probabil, programată pentru demolare. Casele dimprejur primiseră deja preavizele în 1989. Evenimentele din 1989 au stopat planurile megalomanice ale lui Ceaușescu și școala a scăpat.

1992-1993În 1992-1993, așa cum se vede în documentarul “Arhitectura și puterea”, edificiul rămăsese stingher pe un maidan imens – locul fostelor case din cartier. Împrejurimile se schimbaseră radical, iar acum școala era dominată de silueta blocurilor nou-construite sau în construcție.

1990sDe-a lungul anilor ’90 (foto sus) și până la începutul mileniului III, Școala nr. 80 a continuat să funcționeze.

3. INTERIOARE

semnCum arăta, totuși, la interior această școală-veterană, înainte de anul 2014? Mai jos puteți explora un set de poze cu holurile, sălile de clasă, sala de festivități și podul fostei Școli nr. 80:

Holurile, uneori întortocheate, păstrau încă acel aer de început de secol 20:

hol06

hol07Holul de primire de la etaj

hol01

hol02

hol04

hol05

Scările, principale sau secundare, legau diversele nivele ale clădirii. Asociate scărilor secundare erau și băile pentru elevi:

sc01

sc01-1

sc02

sc04

Sălile de clasă erau încălzite de sobe:

cls01

cls02

cls04

cls06

cls07

cls08

Sala de festivități avea o scenă, etaj cu gradene și un luminator cu sticlă colorată, deasupra căruia era podul. Sala fusese reconfigurată în anii ’20-’30, când apăruseră decorațiuni art deco pe pereți. Și luminatorul are motive art deco. În acest spațiu se țineau serbările școlare, ceremoniile de premiere de la finalul anului școlar, dar și diverse reuniuni ale foștilor absolvenți, ședințe de tot felul, etc.:

fest10

fest08

fest05

fest03

fest02

fest09

Podul:

pod02

4. AGONIA ȘI SFÂRȘITUL

2014scoala_nouaÎn anii ’90, profitându-se de terenul eliberat în vecinătate, lângă școala veche s-a construitun corp nou. Arhitectura acestuia este anostă și nu se impune deloc. La acea dată, sediul vechi era considerat deja prea șubred pentru a mai fi folosit la capacitatea maximă. A fost închis în cele din urmă în 2002. Cam în aceeași perioadă, s-a ridicat lângă corpul nou o sală de sport, parte a programului inițiat de Guvernul Adrian Năstase.

2009 rozUndeva după 2000 s-a încercat o spoire a fațadei școlii vechi. Culoarea aleasă: roz. Foarte optimist. În urma închiderii din 2002 a acestui corp de clădire, s-a sistat și renovarea, rămânând vopsită aproape total fațada estică (dinspre șos. Mihai-Bravu). Vopseaua roz a dăinuit mulți ani. Fotografia de mai sus este din 2009.

2004În 2004 a fost ales Primarul Sectorului 3 Liviu Negoiță (foto dreapta, PDL). El a promis că va restaura și va consolida vechea școală comunală, pentru a îi reda strălucirea și a o reda cetățenilor. Ca atare, deasupra porticului care ornează fațada vestică (dinspre școala nouă) a apărut un banner pe care scria mare: “Primăria Sectorului 3 – Școală-monument istoric în reparație capitală”. Desigur că nu s-a întâmplat nimic, iar Liviu Negoiță, în cele 2 mandate de primar (2004-2008, 2008-2012), nu a mișcat niciun deget pentru a salva școala. În tot acest timp, imobilul a continuat să se degradeze, atât la interior, cât și la exterior.

2010Undeva după 2010, curtea din spatele școlii vechi a fost transformată în teren modern pentru sport în aer liber destinat elevilor, dispărând vechiul aspect al perimetrului.

2012Prin 2012, corpul de gardă (casa paznicului – în prim-plan în foto de mai sus), aflată în curtea școlii vechi, a fost cedat Asociației Veteranilor de Război, care și-a stabilit un sediu acolo. Construcția mică a fost spoită și i s-au pus termopane. În dulcele stil românesc, s-a tras gard nou între corpul principal și corpul-anexă, fiind acum instituții separate.

2012-negoitaÎn 2012, a fost ales Primar al Sectorului 3 Robert Negoiță (foto stânga, PSD), reconfigurându-se și majoritatea din Consiliul Local. Consiliul adoptă Hotărârea nr. 208/31.10.2012 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții „Consolidare, modernizare imobil istoric Școala 80”. Cele două tabere de politicieni ‒ cei la putere și cei aflați în opoziție ‒ au folosit de atunci orice pretext pentru a nu demara lucrările de consolidare și restaurare, care erau urgente. Ca fapt divers, din Hotărârea 208/2012 lipsesc avizele, iar costul estimat al lucrărilor este prea mare, apropiindu-se de 3 milioane EUR, Licitația publică ar fi trebuit guvernată de transparență. Nu a fost cazul.

2013-02În mai 2013, o furtună violentă a rupt o parte din acoperișul de pe colțul estic (dinspre McDonald’s Dristor), avariind clădirea. Din fericire, nu a fost nimeni rănit de tabla, scândurile și cărămizile căzute pe trotuar.

2013-01Zile în șir autoritățile locale nu au făcut nimic, limitându-se la a întinde o bandă care să interzică accesul pe porțiunea de trotuar adiacentă clădirii, pe latura cu șos. Mihai-Bravu. Asta a forțat pietonii care veneau pe trotuar și voiau să ajungă la intersecție (singurul loc de traversare legală a străzii acolo) să meargă pe o bandă de carosabil, expunându-se pericolului de a fi loviți de mașinile aflate în mișcare.

2013-03În cele din urmă, s-a intervenit asupra zonei avariate și s-a astupat gaura, dar acoperișul de tablă nu a mai fost refăcut acolo.

2013-04Așa cum ne-a obișnuit, primarul Robert Negoiță face bannere mari în care anunță dacă face și cee mai mică intervenție în folosul comunității. Un zid întreg al vechii școli comunale a susținut, pe parcursul lucrărilor de reparare a acoperișului, mesajul:“Municipiul București, Primăria Sectorului 3 – Șantier în lucru în regim de urgență: Lucrări de punere în siguranță corp vechi Școala Generală nr. 80 – Primar Robert Sorin Negoiță”. Să se știe!

5. ȘANTIERUL UMILITOR

mai2013 3Clădirea școlii comunale a fost declarată monument istoric și propusă pentru restaurare:LMI B-II-m-B-18621 (Școala primară „C. Bosianu“) și LMI B-II-m-B- 18622 (Căminul cultural „C. Bosianu“). Practic, două coduri pentru același edificiu. Momentul adevărului a venit în 2013, când a apărut Ordinul nr. 2576/2013 privind declasarea parţială a monumentului de arhitectură Şcoala 80, cu păstrarea faţadelor principală şi laterale, din Calea Dudeşti nr. 191, sectorul 3, Bucureşti, înscris în Lista monumentelor istorice cu cod B-II-m-B-18622. Școala are numărul 18621, nu 18622, cum este specificat în ordin. Așadar, a a fost scoasă din lista imobilelor protejate.

„Clădirea a fost declarată monument istoric, în urmă cu câteva luni a fost scoasă din lista monumentelor istorice, ceea ce este un gest incalificabil, pentru că nu poţi ca una din cele mai vechi şcoli din Bucureşti să o scoţi pur şi simplu din lista monumentelor istorice, plus că valoarea arhitecturală a clădirii merita această calificare”, a declarat Nicușor Dan, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”.

demolare_01Concret, la un an de la avarierea acoperișului, școala a fost înconjurată de garduri înalte care cu greu lasă să se întrevadă ce se petrece în curte. În luna iunie 2014 au început lucrări de reamenajare. Aici se va muta o parte a Primăriei Sectorului 3 și Consiliul Local al Sectorului 3. Din vechea clădire vor fi păstrate faţada şi pereţii laterali. Proiectul prevede ca imobilul să aibă încă un etaj, iar lucrările ar trebui să fie gata anul viitor. „Este mult prea important, o să fac un eveniment pe chestiunea asta, aveţi puţină răbadare. Este o altă realizare şi cu siguranţă o să vorbim despre”, a declarat Primarul Sectorului 3, Robert Negoiță. O declarație la nivel de clasa a 2-a de la un om care nu cunoaște, nu poate înțelege și nu este interesat să știe istoria Capitalei, în particular a zonei și a imobilului în cauză. Robert Negoiță nenorocește una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din București și nici el nu știe de ce!

sedii-primariefoto stânga: sediul Primăriei Sectorului 3 din strada Parfumului (povestea lui, aici)
foto dreapta: Casa Eliad înainte de renovare (foto: Ven Mihail/Panoramio)

În prezent, primăria de sector are sediul principal pe strada Parfumului, o clădire mai mult decât generoasă, mai are unul în strada Lucrețiu Pătrășcanu și are și casa Eliad de pe bd. Mircea-Vodă, monument vechi de arhitectură refăcut în stil amator-kitsch și transformat în noua Casă de Căsătorii a Sectorului 3 (vedeți aici cum se laudă firma care a executat lucrările).

demolare_02Iute a apărut panoul de șantier, din care aflăm că Școala 80 va fi, printre altele,“restaurată”Este o manipulare și o minciună grosolană. Pentru conformitate:
– Renovarea înseamnă reînnoire (folosirea de materiale și tehnici noi).
– Conservarea înseamnă folosirea de tehnici pentru a păstra o clădire în starea actuală și a îi preveni degradarea.
– Restaurarea implică folosirea de materiale și tehnici asemănătoare cu cele folosite original pentru a repara o clădire. Restaurarea presupune aducerea cât mai aproape de starea inițială (interior-exterior) a unui monument, în acest caz de arhitectură, utilizând materiale și tehnica dacă se poate identice cu cele folosite în epoca în care s-a construit. Or, aici nu este nici pe departe vorba de așa ceva, se vor folosi doar materiale noi, de bricolaj, plus că interiorul dispare complet, iar destinația clădirii se schimbă și ea. Din schița prezentată, se observă o supraetajare cu un nivel și o refacere aiurea a acoperișului. Este prezentată doar fațada dinspre Mihai-Bravu.

Lucrările de transformare a vechii școli sunt executate de SC Euroconex SRL (din gașca Delta, Euroconstruct, Tehnologica Radion, etc.), un client politic moştenit de Robert Negoiţă de la predecesorul său, Liviu Negoiță. Lupra putere-opoziție încetează atunci când trebuie să fie bine pentru toată lumea. Lumea implicată în afacere, desigur.

demolare_02 panouÎn mod ciudat, panoul inițial a fost înlocuit după câteva zile de altul, în care simularea 3D diferă. Acoperișul-gigant este mult estompat, iar numărul ferestrelor etajului suplimentar este diferit de prima variantă. Cum poți să pui pe panou o simulare 3D pe care să o schimbi? Asta arată disprețul autorităților pentru cetățenii plătitori de taxe. Autorizația de construire s-a dat repede, în luna mai, iar în 2015, Primăria va avea gata noul sediu și încă o bucată de istorie bucureșteană va fi ștearsă.

demolare_mashS-a pus apoi un cearșaf imens pe fațada dinspre șos. Mihai-Bravu, pe care cetățenii pot vedea ce minunăție le pregătește Primăria. Se reia simularea de pe panoul din față și mai vedem o imagine aeriană cu clădirea, așa cum ar trebui să arate după transformare. Observăm că va fi modificată și intrarea.

demolare_partialaRapid de tot s-a trecut la demolarea părții din spate a școlii, acțiune ascunsă de ochii trecătorilor. Nu se știe exact cât din interior va fi demolat și cât va fi menținut (dacă va fi menținut ceva), nu s-a comunicat acest aspect.

demolare_strada_02

demolare_strada_01Din stradă nu se vede prea mare lucru, din cauza gardurilor înalte. Da, un șantier trebuie izolat pentru a proteja trecătorii, dar aici vorbim de informațiile puține care au fost oferite privind acest proiect esențial pentru sector.

demolare_strada_03Așa se vede șantierul din curtea școlii noi. Se observă că fațada cu porticul a fost parțial demolată. Se mai observă, în prim-plan, fostul corp de gardă, renovat de veterani.

demolare_strada_04A trebuit să mă sui pe gardul veteranilor pentru a vedea ce se întâmplă în curte. Sunt poate printre ultimele fotografii cu clădirea veche, așa cum au cunoscut-o multe generații de elevi.

gard-poartaPe partea cu Calea Dudești încă rezistă vestigii din vechiul gard (modelul-stas produs pe vremuri, atât de întâlnit în București) dar și vechile porți de acces în curte. Vor fi eliminate cât de curând.

SAM_3259După 147 ani, ne luăm la revedere de la Școala Comunală Dudești. Aspectul ei exterior (carcasa ei) va adăposti Primăria Sectorului 3. Un monument istoric de importanță crucială în evoluția și devenirea Capitalei, o clădire care le-a văzut pe toate și a rezistat cutremurelor și bombardamentelor sfârșește nedemn. Nedemn pentru că cei care o transformă în acest hal nu cunosc, nu vor să cunoască și nu pot pricepe ce este aceea antropologie urbană – evoluția în timp a unui oraș, mutațiile din comunitățile care îl compun și modificările la nivel stradal. În acest context, școala veche este foarte relevantă, ca una dintre instituțiile veterane de învățământ bucureștean. De cealaltă parte, cetățenii, mai ales cei ai sectorului 3, trec nepăsători pe lângă șantier. Mulți dintre ei nu au știut, nu au vrut să știe și nu știu ce se află în spatele gardurilor înalte din intersecția Dudești – Mihai-Bravu sau ce se va afla acolo în viitor. Ignoranța, nepăsarea și lipsa educației civice i-au adus în stadiul în care pur și simplu nu le mai pasă ce face omul care ar trebui să lucreze în interesul lor la conducerea sectorului.

La final, câteva întrebări esențiale la care puteți încerca să oferiți răspuns:
1. De ce este atât de grăbit Robert Negoiță să mute sediul Primăriei Sectorului 3? Casa de Căsătorii a mutat-o deja.
2. Ce e în neregulă cu vechiul sediu al Primăriei și cu vechea Casă de Căsătorii, situate pe strada Matei Basarab, una în fața celeilalte (foarte convenabil)? Sunt șubrede? Că spațioase sunt.
3. De ce a pus ochii Robert Negoiță taman pe biata Școală Comunală Dudești?
4. De ce nu avem încă un muzeu