Al treilea pod de analizat dupa podul Eroilor si podul Mihai-Voda este podul Rahova, astazi disparut. Pentru multi bucuresteni contemporani, asocierea intre Calea Rahovei si Piata Unirii poate parea stranie, insa, pana in anii ’80 ai secolului trecut,situatia era cu totul alta.
Avand in vedere ca zona Unirii si-a schimbat substantial aspectul de-a lungul deceniilor trecute, este interesant de vazut si ce s-a intamplat si cu podul Rahova:–>
Curtea Judecatoreasca si podul Calicilor la 1856.Pe cand Dambovita era inca neregularizata si provoca inundatii, drumul lega centrul Bucurestilor – Piata Mare de mahalaua Calicilor se numea Podul Calitei sau Calicilor. Acesta incepea din ce se numeste astazi Centrul Istoric, traversa raul si mergea, mai intai pe langa biserica Domnita Balasa si Curtea Judecatoreasca, apoi printre case negustoresti si cocioabe, pana in afara orasului. Dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), Podul Calicilor si-a schimbat denumirea in Calea Rahovei. In consecinta, podul adiacent a devenit podul Rahova.
Pentru mai multe detalii despre mai vechea istorie a podului, gasiti aici un articol foarte interesant si foarte bine ilustrat de Radu Oltean.
Podul Rahova vazut din diverse unghiuri, in ilustrate de la inceputul secolului 20.Zona a inceput sa se dezvolte accelerat dupa proclamarea Regatului, in 1881. Sub domniaRegelui Carol I, Dambovita a fost regularizata, Curtea Judecatoreasca a fost demolata pentru constructia Palatului Justitiei, biserica Domnita Balasa a capatat un nou aspect, s-au construit Halele Centrale din Piata Mare (Unirii), iar Podul Rahova a fost adaptat la standardele epocii. Era traversat de tramvaie trase de cai.
Spre podul Rahova, 1917.La inceput de secol 20, Splaiul Dambovitei era deja loc de promenada, dar si de comert, pentru unii negustori care nu vindeau in Piata Mare la Hale. Dambovita canalizata avea malurile verzi, iar pe margine fusesera montate balustrade elegante.
Podul Rahova si Palatul Justitiei, anii ’20 (foto de aici).Trecerea pe Podul Rahovei era cu atat mai impresionanta intrucat panorama era dominata de Palatul Justitiei.
Spre Halele Centrale de pe podul Rahova, anii ’20.De partea cealalta, inspre Piata, fusese construit langa Domnita Balasa corpul nou al Spitalului Brancovenesc, cel mai vechi spital bucurestean, demolat si el de Ceausescu.
Tot la inceput de secol 20, in capatul dinspre Centrul Istoric al Podului Rahova s-a ridicatHotelul „Regina”, o cladire ce justifica denumirea de „Micul Paris” a Bucurestilor vremii.Dupa venirea comunistilor la putere (1947), numele regale au devenit tabu. Hotelul „Regina” a devenit camin pentru studentii Facultatii „Petrolul”, care in perioada anilor ’50-’70 a avut sediul la Bucuresti, inainte de a fi mutata la Ploiesti. Caminul studentesc a redevenit mai apoi iarasi hotel, sub numele de „Central”. Hotelul Central se gasea la nr. 2 pe Calea Rahovei.
Zi insorita pe Splai, langa podul Rahova si Hotelul Regina, anii ’20.In anii ’20 ai secolului trecut, intersectia dintre Splai si Calea Rahovei era una aglomerata. Pe langa comertul care avea loc, Podul era traversat si de tramvaie electrice, care veneau de pe Splai sau din Piata.
Bucuresti 1927, zona Caii Rahovei – tronsonul de la Piata Natiunii.Inainte de a traversa Podul Rahova, Calea Rahovei pornea de la o importanta intersectie de strazi negustoresti: strada Selari, care venea in prelungirea Caii Rahovei, strada Carol(ulterior 30 Decembrie, Iuliu Maniu si actualmente Franceza), care ducea in Piata Natiunii (Unirii) si strada Smardan, care urca in panta spre strada Lipscani. De la Podul Rahova pornea si strada Halelor, din care astazi a ramas doar o mica parte. Strazile Carol si Halelor erau intretaiate de bulevardul Regina Maria, care venea in continuarea Caii Calarasilor, traversa Piata si mergea apoi pe langa Dealul Mitropoliei.
Stanga: vedere inspre Hale de pe podul Rahovei, anii ’20.Dreapta: acoperirea Dambovitei, anii ’30 (foto Radu Oltean).
Podul Rahova ca atare a disparut in anii ’30. Regele Carol al II-lea a initiat o actiune de curatare a Pietei 8 Iunie (Unirii), sistematizare si reamenajare a spatiului urban. Pentru aceasta, Dambovita a fost acoperita cu un planseu de beton de la Piata Senatului (Natiunile Unite) pana la Piata 8 Iunie. Splaiul Independentei a devenit un bulevard in toata regula, iar podul Rahova a fost distrus.
Bucuresti 1963.Pe harta Bucurestilor din 1963, pe langa schimbarile de denumiri stradale impuse de dictatura proletariatului, se poate vedea ca zona nu se schimbase substantial, mentinand inca tesatura veche de strazi. Se mai poate observa sectiunea din rau care este acoperita, Calea Rahovei nemaitraversand niciun pod, ci continuand strada Selari pur si simplu si intersectand Splaiul ca o strada normala.
Tramvai pe Splai in anul 1978, tocmai trecut de intersectia cu Calea Rahovei si indreptandu-se spre Piata Operetei (Natiunile Unite).In anii ’70 lucrurile au ramas la fel. Mijloacele de transport in comun circulau in continuare pe Splai si pe Calea Rahovei.
Situatia Caii Rahovei in prezent si zona adiacenta.Anii ’80 au fost insa dezastruosi pentru Bucuresti. Orasul a pierdut o cincime din centrul sau istoric, iar ce a ramas a fost inchis in enclave in spatele blocurilor din ansamblul noului Centru Civic. Nenorocirea a facut ca bulevardul Victoria Socialismului (Unirii), care trebuia creat, sa treaca fix peste Calea Rahovei. Desi initial nu era nicio problema, blocurile care trebuiau sa bordeze noul bulevard au sectionat Calea Rahovei si au distrus-o. Portiunea care cuprindea biserica Domnita Balasa a fost redenumita strada Sfintii Apostoli (in prelungirea vechii strazi), pana in bd. Unirii, iar tronsonul inchis intre bd. Unirii si bd. Libertatii poarta azi denumirea de strada George Georgescu.
Privind spre fostul pod Rahova de pe podul Unirii (st.) si de pe fosta Cale a Rahovei – str. Sf. Apostoli (dr.).Odata cu sistematizarea zonei, a fost decopertata si Dambovita, pentru a fi recanalizata.Placarea cu beton si dublarea in latime a albiei nu au dus si la reaparitia podului Rahovei, din contra, au adus disparitia altor poduri celebre: Mihai-Voda, Serban-Voda, etc.
Privind de sus, se vede clar lipsa unei legaturi intre Centrul Istoric si celalalt mal al Dambovitei si asa cum am spus si in cazul podului Mihai-Voda, reconstructia – chiar si doar in scop pietonal – a podului Rahovei ar insemna un gest de normalitate si o incercare de a repara enormele greseli ceausiste.
