… călcînd şi eu în clădirea Bibliotecii Naţionale, întâiaşi dată pentru prima oară, am căscat şi gura – fain pe acolo. Ditai locu’, plin de cărţi şi chiar de oameni care căutau ceva-n ele.
Mă uitai şi pe geam-afară, la Dîmboviţă, la Splai; era urît şi a ploaie; n-aveai ce vedea.
Mă uitai şi la clădirea a’ nouă a Operetei, care se construieşte destul de repede înspre Pasajul Mărăşeşti – v-a zis Ando de ea. Interesantă, dar… strîmbă.
Mde! Seamănă cu un camion care dă să iasă dintr-o groapă, da’ mai mult nu-mi dau cu părerea.
Poza a ieşit cum a ieşit pen’că geamurile Bibliotecii-s cam murdare. N-or avea şi ei – prin arhive – nişte ziare vechi cu care să le şteargă?
