Acum aproape două săptămâni am pus o întrebare pe facebook: Dacă aţi putea locui în orice zonă din București, care ar fi cea aleasă? Eu am sugerat câteva zone, dar a existat posibilitatea ca oricine să adauge o zonă nouă. Exista libertatea de a alege orice, de la zone considerate de lux şi până la cele mai sărace, de la zone centrale şi până la cele de la periferie, de la cele de locuinţe colective la cele cu locuire individuală. Pentru un astfel de exerciţiu este evident că doream doar un răspuns care să nu ţină cont de buget, istorie, familie etc. Am dorit să aflu răspunsul simplu, mai degrabă dorinţa fără elementele raţionale care implică o astfel de alegere.
Am contabilizat 83 de răspunsuri pentru 17 zone din Bucureşti. Imaginea reprezintă fiecare opţiune, numele şi numărul de voturi primite. Pornind de la aceste date am încercat o mică analiză, fără a avea pretenţia că aceste cifre pot prezenta o imagine a realităţii, a dorinţelor bucureştenilor. Nu este un sondaj profesionist şi interpretările datelor sunt doar din perspectivă personală.
Pentru început am împărţit zonele în trei categorii mari: zona locuire individuală (albastru), zona locuire colectivă (galben) şi zona locuire mixtă (verde). În primul tabel veţi observa cum am repartizat fiecare opţiune într-o anumită categorie.
Cele trei categorii au fost introduse în acest grafic care conţine procentul fiecăreia şi numărul de voturi primit. Se observă că majoritatea a ales zona locuirii individuale (albastru) ca fiind cea ideală, 70% din opţiuni reprezentând o zonă de locuinţe individuale. Gruparea lor pe categorii am făcut-o strict din punct de vedere al percepţiei mele personale. Am considerat că în zonele cu locuinţe individuale, acest tip de locuire este predominant, iar pentru zonele mixte am decis că zona este foarte mare, cu diferenţe evidente ale tipului de locuire (cazul Dorobanţi) sau modificările recente au schimbat deja caracterul iniţial (cazul Aviatorilor).
Aş spune că nu este o surpriză că este preferată locuirea individuală în acest caz ideal. Probabil percepţia locuirii în blocurile perioadei comuniste este puternică şi defineşte, fără nuanţe, acest tip de locuire. În acelaşi timp cred că încă nu am ajuns la stadiul de a percepe blocul (clădirea cu mai multe apartamente) ca pe o locuire de calitate şi tipică pentru mediul urban. Poate că suntem încă mult mai apropiaţi de ruralitate, căci e greu de itrodu criteriul zonelor rezidenşiale din suburbiile oraşelor vestice. Deocamdată, ponderea acestora este mult prea redusă.
În acelaşi timp putem observa că acele locuinţe individuale sunt situate îm majoritatea cazurilor în parcelări realizate înainte de perioada comunistă. Ar fi interesant de detaliat percepţia despre unele dintre aceste lotizări, acestea fiind considerate zone de lux, dar iniţial fiind gândite ori ca locuinţe ieftine ori ca locuinţe medii. Amplasamentul acestor zone este un alt criteriu care poate a influenţat alegerea lor.
Am marcat pe harta Bucureştiului fiecare zonă aleasă, păstrând culorile pentru fiecare tip de locuire: zona locuire individuală (albastru), zona locuire colectivă (galben) şi zona locuire mixtă (verde). Zonele alese sunt grupate preponderent în două mari zone, cea din nord şi cea centrală. Amândouă zonele au în cadrul lor toate tipurile de locuire.
Privind strict din punct de vedere al procentelor se poate observa o distribuţie mai uniformă în cadrul oraşului. Zona de nord ste prima în preferinţe, urmată de cea centrală (am considerat că aceasta este delimitată de inelul central). Zona de est este preferată şi ea, chiar dacă putem remarca că locuirea colectivă este predominantă. Pentru mine a fost o mică surpriză, mă aşteptam ca zona centrală să fie dominantă (am luat în calcul şi faptul că, potrivit statisticilor facebook, cel mai mare grup al celor care ne urmăresc se găseşte în intervalul de vârstă 25-34 de ani). Poate că este aceeaşi preferinţă pentru zone mai puţin urbane (exagerând termenul), în legătură directă cu alegerea majoritară pentru locuirea individuală.
În acelaşi timp poate că avem o percepţie a zonei centrale ca pe cea destinată celorlalte funcţiuni. Poate că privim centrul doar ca pe zona de distracţie, muncă sau impropie locuirii, cel puţin a locuirii aşa cum am ales în acest sondaj. Totuşi, în zona centrală se găsesc unele parcelări considerate model (Ioanid-Icoanei). Să fie poate doar o dorinţă ca zonele să fie bine delimitate, cu funcţiuni clare, aşa cum o zonă centrală tocmai că nu este definită?
Ar trebui în acelaşi timp să analizez fiecae zonă în parte, să stabilesc modul în care acestea sunt caracterizate, elementele care le definesc. Probabil că unele concluzii ar explica de ce mi se pare că există tendinţa de a se alege o zonă cu anumite caracteristici (lotizări bine reglementate, regim de înălţime redus, apropierea de zone de loisir). În acelaşi timp pot spune că unele zone sunt complet omise, areale cu aceleaşi caracteristici, dar cu reputaţie proastă. Sunt convins că zone întregi din cartierele Rahova, Ferentari, Bucureştii noi sau Dristor nu sunt luate în calcul.
Poate că datele acestea ar trebui privite în legătură cu imaginea Bucureştiului dintre blocuri. Alegerile pot fi un rezultat al fugii de acele cartiere dormitor, o evadare către idealul reprezentat de o casă pe pământ, cu proprie curte, într-un spaţiu public decent amenajat. Însă aceleaşi spaţii râvnite sunt supuse schimbărilor, modificărilor constante. În timp, acele modificări au transformat spaţiul, conferindu-i o imagine mai apropiată de cartierele din care se fuge acum. Voi încerca să fac în viitor o comparaţie între zone, cu stabilirea elementelor care le definesc. În acest fel poate descoperim nu doar zone uitate, ci şi pe cele care au un potenţial real de a deveni viitoare alegeri pentru locuire.
