– Anul 2012: blocurile de pe Cantemir, cu fațadele vizibil deteriorate. Se cerea o renovare decentă. De asemenea, închiderea balcoanelor în fel și chip și eclectismul magazinelor de la parter transformaseră buleardul într-o mare varză. Vegetația, neîngrijită, o luase razna, iar spațiile verzi căpătaseră gărdulețe și pârloage pe post de bănci, așa cum îi place primarului-kitsch de la sectorul 4, Piedone (PC).
– Anul 2013: blocurile au fost reabilitate (închiderea totală a balcoanelor și îngroșarea fațadelor prin placarea cu polistiren) și s-a ales poate una dintre cele mai nefericite scheme coloristice: verde-țipător predominant combinat cu galben-lămâie și albastru-azur.
Civilizația bucureșteană și românească a prezentului ignoră arhitectura inițială gândită de arhitecți și acoperă totul cu polistiren. Nu contează tipul de clădire, nu contează anul construcției.
O anvelopare termică se poate face civilizat, dar la noi, populația în mare parte needucată, nu are în sânge simțul estetic al generațiilor anterioare. Astfel, Bucureștii sunt conamnați să devină un oraș-circ total depersonalizat, practic un oraș-LEGO.
Argumentele cele mai dese ale celor care adoră aceste reabilitări termice:
– e curat (de fapt, se va murdări foarte repede, praful lipindu-se imediat de fațadele anvelopate)
– e frumos („frumos” e o noțiune foarte, foarte subiectivă)
– e mai cald în casă (excelent, nu se va mai muri de frig)
– scăpăm de griul comunist (ce e ăla „gri comunist”? există așa o nuanță? că „bloc comunist” e o exprimare eronată)
– orașul se înveselește (de-aia vă place prin vest în excursii, că au numai culori țipătoare)
– și în orașul X din țara Y am văzut clădiri vopsite așa (irelevant, specificul locului trebuie respectat, nu diluat)
Iubitorilor de culori țipătoare și „life in plastic is fantastic”, v-ați întrebat, în toată frenezia anvelopărilor termice pe care le iubiți, câte clădiri au fost CONSOLIDATE? Consolidarea e mult mai importantă, că se prăbușește clădirea la cutremurul care vine și dacă e colorată în roz și dacă e „gri comunist”.
