Am fost și-am văzut minunea – știți și voi, noua amenajare a bulevardului Unirii, pergola mov – și așa mai departe:
Ce poți zice? Nu arată rău, nu este un monument al kitsch-ului; ba chiar – pe acolo pe unde lucrarea e chiar gata, parcă e chiar frumos:
Te face să te gîndești cît de hidos ar fi putut ieși dacă de trebușoara asta s-ar fi ocupat vreun Piedone. Lucrarea e surprinzător de sobră – cu tot cu movul acela – și îngrijit și bine realizată.
Deci, să zicem că e bine? NU, nu e bine!
Nu e bine – transformarea acestui bulevard înseamnă înjumătățirea spațiului verde.
Spațiul între copaci, iarba întinsă, toate au dispărut: s-a construit o arteră generoasă pentru acces auto, flancată de parcări comode, în spic!
Sînt de acord: trebuie locuri de parcare, trebuie separat fluxul auto de cel pietonal, dar este prea mult spațiu lăsat pentru mașini! PREA MARE. Putea fi făcut la jumate, ce mama-naibii; chiar reușeam să împăcăm și capra, și varza! Prea mult s-a distrus!!! Era mult mai bine înainte!!!
Priviți imaginile de pe segmentul încă neafectat de schimbări. Nu vă lăsați impresionați de faptul că este neîngrijit; a rămas așa pentru că nu merită să cheltuiești bani pe întreținerea unui lucru condamnat. Și aici se parca aiurea, și aici se betonaseră locuri suplimentare pentru mașini, dar iarba, iarba era! Copacii nu erau strînși în beton!
Acest inutil și costisitor bulevard ceaușist a fost construit cu dispreț față de om; asta nu înseamnă ca azi, un sfert de secol mai tîrziu, trebuie să facem la fel!
Spațiul alocat pietonilor este, de fapt, mic. Și este otova, totul: vechea împărțire asigura alei separate, cu fluxuri și viteze de deplasare separate, cu loc decent și pentru plimbat căruciorul, și pentru alergat cu bicla!
Și mă mai tem de ceva: că și acest pietonal amărît va fi acaparat de terase, de fel de fel de extinderi ale magazinelor! Este prea mare tentația, și am toate motivele să mă tem!
La doi pași, cum cotești pe bulevardul Decebal, dai peste un trotuar larg, generos, din care a rămas un sfert, pentru oameni!
Tot Decebalul, pînă după crucea cu strada Dristorului, e doar un bar, e doar o terasă! Și oamenii trebuie să se furișeze pe aici, ca pisicile pe lîngă tomberoane!
Oare nu aceeași enitate administrativă – Primăria Sectorului 3 -, care a acceptat extinderea acestor terase în detrimentul pietonului, reface azi bulevardul Unirii? De asta mă tem.
Mă tem și nu înțeleg. Cît de mare este cîștigul în taxe, impozite, locuri de muncă, pentru a justifica acapararea spațiului public în defavoarea CETĂȚEANULUI?
Vă spun un secret: minuscul. Aceste afaceri ar funcționa bine-mersi și dacă nu ar fi lăsate să ocupe domeniul public. Dovadă că în 2000, atunci cînd primarul general Băsescu a demolat sute de astfel de construcții, nu a murit nici un afacerist de foame!
În București – iată – cetățeanul a fost mereu înfrînt; și de socialism, și de capitalism.
