… una dintre cele mai reuşite transformări ale unei zone din oraşul nostru este a celei din spatele Ateneului:
Strada Nicolae Golescu arată splendid; ordonat, civilizat – cu trotuarele dublu de late şi cursul pentru maşini al străzii îngrădit de stîlpi sănătoşi – dar nu urîţi. Cum trec pe aici, cum mă simt mai bine: uite că se poate lucra şi bine, şi frumos!
Îmi place şi felul în care arată acum trotuarul din Romană – din preajma staţiei de metrou:
s-a lucrat bine, aici; nu ca prin alte locuri. Îmi place, zic din nou. Biloaiele astea care sugerează aleea auto arată mişto; sper să şi reziste. Însă – mereu este, undeva, un însă – transformarea zonei ăsteia în „pietonal” nu o să fie în vecii vecilor completă.
Nu, atîta vreme cît se vor da autorizaţii pentru desfăşurarea comerţului ambulant:
Pe hîrtie, în mintea arhitecţilor, a proiectanţilor, totul e perfect. Şi chiar – în sine – zona se apropie de ideea de bun-gust…
Atunci, ce pizda mă-sii mai dăm voie să perpetuăm chiloţăreala asta? Care este cîştigul public, care este folosul social, care este valoarea adusă oraşului de tarabe?
Niciuna. Valoarea pe care refacerea zonei a adus-o oraşului s-a anulat.
