Odată cu demolările ce au afectat zona Uranus, a dispărut totul de pe un segment întreg al Splaiului Independenței: totul, dintre Hasdeu și Operetă. Dacă între Izvor și Operetă avem, azi, un front de blocuri tipice victoriei socialismului, partea cealaltă, corespondentă actualului parc Izvor, este goală, lăsînd vederii – stînd în zona parcului – un rînd de case nu înalte ca înălțime și nici foarte aspectuoase; doar blocurile ce străjuiesc intrarea pe Schitu Măgureanu dau un pic de față locului.
Dacă iei Splaiul, la picior, dinspre Hasdeu spre Izvor, vei vedea – după ce treci de nenorocita casă Pompiliu Eliade, azi distrusă și locuită de țigani – ruinele unei terase-restaurant deschise la începutul anilor ‘90, dar care zace în mizerie de mai bine de 15 ani:
… urmează clădirea folosită de Compania de Librării ca un soi de depozit cu vînzare pentru mulți ani; acum părăsită:
E trist, pe aici. Clădirile abandonate fac locul trist; iată-le și pe cele de la intersecția cu strada Grădina cu cai:
Un pic mai încolo este și trecerea directă înspre Kogălniceanu, despre care v-am spus odinioară. Dar nu asta vreau să vă arăt azi. Ci și tristețea clădirilor salvate.
Iat-o pe aceasta:
… a avut noroc, ai zice. E refăcută – nu chiar urît – s-a salvat! Un exemplu și pentru alții, să le arate că merită să bagi bani ca să cinstești valoarea.
Dar, atît de bine se ilustrează vorba aceea, cu afară-i vopsit gardul…
Curtea ei e de mucava; e doar un decor – s-o fi turnat aici vreun film-ceva; clădirea însăși nu pare locuită, e rece: îi lipsește acel ceva care transformă o construcție în casă.
