Îi o mare diferență – știți – între ce se desenează pe o planșetă și ce iese în realitate… De asta ne lovim în fieștecare zi, în orașul nostru.
Recenta reabilitare a axului de bulevarde dintre Romană și Unirii arată bine în teorie; ba chiar a ieșit binișor și-n realitate, pe-acolo pe unde cineva a stat cu biciul pe cei care au lucrat.
Că au lucrat încet; că încă nu-i gata, nici acum – după doi ani de „muncă” – asta e cam altă tărășenie.
În tot acest timp, se lucrează, cam la aceleași chestii, și prin alte locuri.
Bunăoară, se refac trotuarele pe bulevard: deocamdată se schimbă între Operă și Vasile Pârvan.
Nu era inutil. Vechiul pavaj, pus în 1995, a rezistat eroic diferitelor săpături, camioane grele, lăsături de teren. Încă arată impecabil în multe locuri, chiar dacă la începutul anilor 2000 a fost stricat pentru a se improviza un soi de piste de role și biciclete pline de dîmburi…
Deci, să nu fiu rău, o schimbare prindea bine. Mai ales dacă se lucra ca pe Magheru, elegant… îngrijit…
Dar, nu.
Am văzut – în atîția zeci de ani trăiți în orașul nostru – mii de lucrări făcute cu curul, făcute în batjocură, făcute la repezeală; dar așa lucrare de căcat, să mă scuzați: eu n-am văzut.
O rușine, o mizerie. Și un mare păcat.
…păcat? … căcat?
… mai contează.
