Vine Paștele! E Săptămîna Mare.
Ca în fiecare an, în astă perioadă, merg pe la Mitropolie – sus pe deal: e atîta liniște aici! Chiar înțeleg, pe undeva, pornirea popimii de a se izola de oraș cu garduri imense; și eu, egoist, aș ține locul ăsta numai pentru mine…
Nu s-a schimbat – în rău; în bine n-are cum – mare lucru în ultimii ani; doar un aer de tinichea strălucitoare, mai pregnant de la un Paște la altul…
Da: cînd îi lași, popii îți strică toată frumusețea unui loc încărcat de istorie, de frumusețe, de ceva-anume.
Urcînd dealul, nu-mi luă mult să văd ceva nou, aici. Ceva nou, urît și nepotrivit:
Hait! O fi venit circul? Dădui să mă uit după cămile, după elefanți – dar nu era circ; sau nu circ dintr-ăla, cu clovni și acrobați.
Ce mizerie, ce porcărie! În inima unui loc istoric, unui loc emblematic pentru orașul nostru, popii, în loc să cultive frumusețea și să respecte ce le-a rămas de la strămoși… popii își bat joc.
Da, pe terasa minunată de lîngă Palat au pus un cort de paranghelie.
Haram să le fie!
