Grigoraș Dinicu – un bucureștean de seamă

Taraful Dinicu la Expoziția Universală de la Paris, 1889; la nai, Angheluș Dinicu 
(fotografie de Paul Nadar)
Pe 3 aprilie 1889 se năștea în mahalaua Scaune din București, într-o familie vestită de lăutari, genialul violonist Grigoraș Dinicu.
Strănepot al lăutarului chitarist Costache Dinicu, podoaba curții lui Grigore Ghica Vodă, nepot al marelui naist Angheluș Dinicu, autorul piesei Ciocârliahttp://www.youtube.com/watch?v=-NvfFLHh7qU , Grigoraș a dus faima muzicii lăutărești în întreaga lume, de la Paris la Londra și la New York.
 
Era un violonist neîntrecut. A studiat la Conservator (1902-1906). Lucrarea lui de absolvire, Hora staccato (1906) http://www.youtube.com/watch?v=EHR1eZ23qCw , a devenit imediat celebră.
Printre compozițiile lui cele mai cântate, Hora mărțișorului. Ion Voicu – alt artist țigan de geniu – a lăsat o interpretare splendidă a Horei mărțișoruluihttp://www.youtube.com/watch?v=490pmwJ2TaM .
Se spune că strălucitul violonist Jascha Heifetz a afirmat că Grigoraș Dinicu este cel mai mare violonist pe care l-a auzit vreodată.

A murit la 60 de ani, în martie 1949, la București. Foarte mulți români îl poartă în suflet – mulți fără să știe: printre temele celor două Rapsodii române de George Enescu sunt multe cântece lăutărești care amintesc de familia de lăutari Dinicu, inclusiv Ciocârlia.