Nu pot înţelege deloc de ce avem parte de moda aceasta de păstrare a unor ziduri din construcţiile pe care le demolăm. Aşa a zis cutare comisie, aşa a decis un mare arhitect sau aşa crede chiar beneficiarul că păstrează “atmosfera”?
Ce văd eu în astfel de cazuri este o greşită înţelegere a arhitecturii. Dacă în cazul beneficiarului poate fi de înţeles, căci nu e o obligaţie, în cazul proiectanţilor şi a specialiştilor din comisie cu atât mai puţin. Nu cred că arhitectura este doar un desen pe un zid, o aranjare a unor elemente aplicate pe un perete. Cred că ar trebui să vedem arhitectura ca generare a unui spaţiu, cu anumite calităţi.
Vreau să cred că vom ajunge să facem diferenţa între pictura, cea în două dimensiuni (în majoritatea cazurilor), sculptura care introduce a treia dimensiune şi arhitectura care te pune pe tine, utilizator, într-un anumit spaţiu. Arhitectura implică şi parcurgerea spaţiului, utilizarea într-un anumit mod şi interacţiunea cu un volum care generează individual sau în grupuri un anumit loc. Repet, arhitectura nu e un ancadrament, un atlant sau cine ştie ce mascaron.
Revenind la ce facem astăzi în Bucureşti, la păstrarea acestor ziduri, nu pot înţelege cum se justifică o astfel de apreciere a arhitecturii. În majoritatea cazurilor volumele nou construite sunt complet independente arhitectural de zidul păstrat. Acesta, ce a mai rămas din vechea construcţie, nu mai are nicio valoare arhitecturală. E doar un zid, fără nicio parte din semnificaţia arhitecturii iniţiale. Nici măcar nu se doreşte o integrare a vechii construcţii. Faţadele sunt păstrate doar pentru a “păstra atmosfera” zonei, dar rezultatele sunt în majoritatea cazurilor un kitsch. Aici, de altfel, se vede cel mai simplu cum arhitectul nu poate propune un proiect nici măcar decent.
De ce se găsesc arhitecţi care să facă aşa ceva? Asta e deja altă discuţie, dar acum apare un nou trend, cel în care demolezi totul şi refaci faţada. O pastişă sau doar un şi mai mare kitsch?
Imaginile din articol sunt de pe strada Vasile Lascăr, la intersecţia cu strada Maria Rosetti, proiect realizat de atelierul de proiectare al arhitectului Alexandru Beldiman. Nu este singura realizare de acest gen, dar este un exemplu ceva mai cunoscut.
