scris de Ando
Piaţa Presei. Trecerea de pietoni din dreapta imaginii, cea de pe sensul Bucureşti-Ploieşti, este protejată la “verde” pentru traversare, de un semafor cu galben-intermitent.
Ce se întâmplă de fapt ? O chestie foarte periculoasă. Lampa galben-clipitoare este plasată numai pe partea dreapta a şoselei. Astfel că, în momentele (frecvente) în care pe banda unu este un autobuz, acesta maschează complet semaforul pentru cei care conduc maşinile de pe benzile doi şi trei.
Aşa se face că, de cele mai multe ori, cele câteva maşini scăpate “la mustaţă” de la verdele de pe Kiseleff, se avânta cu aplomb în direcţia Ploieşti. Pietonii – care au deja verdele lor – se angajează în traversare, semaforul de care aminteam clipeşte dar este mascat şi, vă daţi seama, ce şanse mari sunt să se lase cu accidente… Am fost martor la câteva astfel de situaţii limită cu scrâşnete de frâne, înjurături… mă rog, cunoaşteţi “meniul”.
Am înţeles. Galbenul intermitent este o soluţie pentru fluidizarea traficului pe direcţia respectivă, atunci când nu sunt pietoni la traversare.
Dar este atât de greu să se observe necesitatea unui al doilea stâlp cu semafor intermitent, montat pe stânga şoselei ca să intre în câmpul vizual al celor de pe benzile doi şi trei? Sau montarea unei lămpi clipitoare pe o consolă suspendată şi care s-o dubleze astfel, vizibil, pe cea din dreapta?
Iarăşi se aşteaptă un moment fatal aşa cum s-au întâmplat, din nefericire, pe trecerile de pietoni de pe Kiseleff?
P.S. fără pretenţia de a descoperi apa caldă, am remarcat acelaşi aspect în multe locuri din oraş unde se foloseşte această soluţie, cu “feştila” galben-clipitoare. I-am spus aşa pentru că: unu – ar trebui să aibă diametrul mai mare decât cel actual şi – doi: pentru că cele mai multe au lentila decolorată, murdară şi, practic, nu “sar în ochi” aşa cum le este menirea într-un trafic din ce în ce mai năbădăios.
