… şi iată, prieteni, că se scurse ceea ce fuse – cu adevărat – prima săptămînă de primăvară a lui 2014; ce bine că e cald, în sfîrşit!
Bucureşteanul poate, de-acum, să iasă liniştit la plimbare; ai crede că – dup-atîta frig şi ceaţă – de-abia aştepta să-şi dezmorţească picioarele ori să-nvîrtă pedalele bicicletei, dar nu: bucureşteanul se plimbă, e drept – dar se plimbă cu… maşina. Ăsta-i omul!
Aşa cum e el – pocit – Bucureştiul se pregăteşte de vremuri mai bune. Calea Victoriei se lărgeşte – şi orice lărgire începe printr-o adîncire, fireşte; deocamdată se sapă, se mută borduri. Pe Magheru nu se mai petrece nimic – deşi, dacă o luaţi la picior între Patria şi Scala, de exemplu, o să vă mire cîte librării şi sex-shopuri sînt; cine nu ne cunoaşte, ar crede că sîntem un oraş în care oamenii chiar… citeşte…
Da’ mă rog. Ziceam că veni primăvara – şi odată cu ea şi prima curăţenie zdravănă pe care-o văzui io-n oraşul ăsta; cu trotuare, spaţii verzi, rigole spălate şi şamponate.
Nu vă faceţi griji – e chestie dintr-aceea de ţine trei zile; dar şi pentru alea trei zile mă bucur.
Că apoi, ne întoarcem la alea noastre; încropite, legate cu sîrmă, chinuite, chituite, văruite… ca laleaua asta, pe care-am găsit-o-ntr-un bucheţel pe care l-am luat de la un flăcău care vindea flori pe stradă:
… primăvara asta, prieteni, nu-i decît o copie – cu zicea poetul.
