Poate v-aţi aflat în situaţia de a vă face o casă, de a cumpăra una, de a vă lua o maşină. Poate aţi văzut – atunci – două feluri de oameni. Unii-ţi zic: de ce ai nevoie de casă? Nu poţi să stai cu mă-ta? De ce-ţi iei maşină? De ce-ţi iei maşina aia? O să vezi tu că o să-te-ngropi în rate, în datorii! Ţi-am zis eu!!!
… Alţii, fără mofturi, vin să te ajute; îţi găsesc o echipă de meşteri; merg cu tine să probăluiască maşina; se oferă să-ţi dea nişte bani; fără nici o altă obligaţie – doar pentru că le place ca lucrurile să iasă bine.
Aşa se întîmplă mereu; şi-n viaţă, şi-n oraş; sînt două feluri de oameni: cu unii construieşti, cu alţii nu faci nimic.
Tu, cetăţene, ce fel de om eşti?
Privesc uimit voluptatea presei tradiţionale şi online de a găsi rahaţi pe traseul noii artere Buzeşti-Berzei. Prea multe semafoare! Prea mulţi stîlpi! Prea puţine locuri de parcare! Prea multe maşini care staţionează aiurea!
E, uite – eu nu-s aşa. Îmi place la nebunie cum se circulă pe Buzeşti-Berzei. Îmi place că strada-i deja aglomerată: înseamnă că n-am făcut-o degeaba! – că are rost; că oamenilor le e de folos.
Păi, de-aia am făcut-o! De aia am demolat haznaua! Ca să le fim de folos cetăţenilor.
Dar cetăţenii – uite – nu-s mulţumiţi. Nici vacile indiene nu-s mai răzgîiate decît bicicliştii bucureşteni, azi: de la ceas la ceas citesc cîte o nemulţumire a vreunui mardeiaş pe două roţi, gata-gata să se răzbune pe vreo oglindă de maşină. Am întîlnit martori de-ai lui Iehova mai discreţi decît noul biciclist bucureştean; care e gata să ne ameninţe cu apocalipsa şi focurile iadului pe cei care îndrăznim să ne aşezăm îndărătul covrigului.
Oengişti, urbanişti, specialişti vin azi să ne demonstreze că am greşit făcînd Buzeştiul; şi că am greşit făcîndu-l aşa. Oengişti, urbanişti, specialişti pe care nu i-am văzut decît spunînd „nu!” – dar nu i-am văzut alocînd măcar un sfert din vehemenţa cu care s-au opus încercînd să se facă folositori ca să iasă Buzeştiul mai bine! Nu i-am văzut dînd sfaturi cum să se monteze mai bine nici semafoare, nici guri de canal, nici cît de late să fie trotuarele: i-am văzut spunînd doar: „nţ, v-am zis că n-o să iasă bine!”
Dar, viteji de după război, ia priviţi: oamenilor le place ce a ieşit!
