… fiindcă tocmai am scris despre halul în care RATB şi-a bătut joc de călători, reorganizînd transportul de noapte astfel încît autobuzele să ducă şoferii de la o autobază… la alta, ia haide să privim un pic în urmă, să vedem niţică istorie.
Pe 1 Iulie 1966 se înfiinţa transportul de noapte „pe pneuri” – înainte de asta era asigurat de tramvaie. Rămînea un singur tramvai nocturn – anume 26, cel care dădea roată inelului central al Capitalei. Liniile de autobuz erau identificate prin litere, ceea ce era destul de incomod. Preţul părea convenabil. Sistemul traseelor era radial, cu plecările de la Piaţa Sfîntul Gheorghe.
O lună mai tîrziu, „România Liberă” făcea o anchetă pe teren, din care vedem că lucrurile nu mergeau chiar atît de bine; autobuzele nu respectau graficele de circulaţie, călătorii nu aveau informaţii despre trasee – metehne vechi…
În 1983, transportul se reorganiza. ITB renunţa la autobuze şi introducea maxi-taxiuri, din motive de eficienţă şi economie; deja biletul era mult mai scump decît cel de zi (5 lei; ziua tariful standard mergea de la 1 leu pe tramvai la 1 leu şi 75 de bani pe autobuz; maxi-taxiul costa 4-5 lei). În 1981 liniile de noapte trecuseră deja la o nouă codificare, indicativele lor devenind 401, 402 ş.a.m.d. Capătul principal de linie era de-acum Piaţa Unirii.
Nu va mai dura mult, şi Bucureştiul urma să rămînă fără acest transport. Să se fi întîmplat prin ‘86 – nu mai ştiu. După Revoluţie, s-a reintrodus; însă nu a funcţionat nici doi ani.
Din 2011 avem transport nocturn iar.
Iată – via Tramclub – şi traseele de noapte conform Ghidurilor ITB din 1973 şi 1982.
