scris de Ando
Ştiţi că, din când în când, am mai făcut noi câte un pic de caterincă de fântânile primarului Onţanu.
Omul şi-a văzut neabătut de foraje, aşa că avem, în mai toate parcurile importante din sectorul 2, câte o fântână.
fântâna Sfântului Nicolae din parcul Morarilor
Între noi fie vorba, lăsând la o parte fanfaronada cu care primăria prezintă această acţiune, treaba cu fântânile nu e un lucru rău. Tot felul de cole, fante şi alte zemuri colorate nu potolesc setea precum apa, mai ales în arşiţa verii.
Şi în ţările sudice ale Europei, pe unde am colindat în ultimii ani, am observat că sunt multe fântâni cu apă potabilă fie prin piaţetele oraşelor, fie prin parcuri, binevenite fiind – mai ales după câteva ore de “talpă” !
Ce nu înţeleg la omul ăsta (Onţanu) este însă încăpăţânarea cu care plantează prin parcuri… tunuri.
Avem două tunuri în parcul Pache…
… două în parcul Naţional…
… iar alte trei veghează de pe… “creasta” din parcul Morarilor.
Or mai fi şi în alte locuri dar nu le-am căutat.
Aşa că, hotărăşte-te nea Onţanule! Cum vrei să-ţi zică lumea: „Onţanu fântânaru” sau „Onţanu tunaru”?
Parcă a doua variantă nu sună prea bine. Cunoscătorii… ştiu de ce!
