… mărturisesc că sînt mult în urmă – că sînt lucruri pe care nu le pricep.
De pildă, felul în care vorbesc la telefon, între ei, bărbaţii-n ziua de azi.
O convorbire normală a unui bărbat n-ar cum să se desfăşoare în mai multe propoziţii decît: „salut”, „pă bune?”, „îhi” şi „hai, pa”. N-are cum; aşa-s bărbaţii. Sau, aşa erau.
Bărbaţii de azi vorbesc la telefon mai mult decît femeile. Ce-or avea de zis? Ce-or avea de împărtăşit? Şi de cînd au bărbaţii ceva să-şiîmpărtăşească?
Am încercat să fiu atent, în tramvai, la ce-şi vorbesc. Măcar să mă dumiresc şi eu. N-am priceput decît: ce-a făcut ăla, ce-a făcut ăllalt, ce-a zis cutare şi ce crede el despre ce-a zis cutare.
Nu mai înţeleg, eu, multe lucruri în ziua de azi.
