… Sunt ultimele două versuri dintr-o piesă muzicală a Mariei Gheorghiu, pe care artista o va interpreta în cadrul spectacolului „Sub zodia Mariei”, care va avea loc luni 9 decembrie la ora 19,00, la Teatrul Elisabeta de pe Bulevardul Regina Elisabeta.
Piesa se numește ”Inima de la Balcic” și relatează povestea postumă a inimii Reginei Maria, care ar fi trebuit să rămână, conform dispozițiilor testamentare, în biserica Stella Maris din castelul construit de ea la Balcic. Din păcate, un destin absurd a făcut ca inima reginei să fie luată de acolo și dusă la castelul Bran, pentru a ajunge, în cele din urmă, în depozitul de la subsolul Muzeului Național de Istorie, într-o cutie de plastic.
Pentru ca anumite versuri să fie înțelese pe deplin, Eusebiu Ștefănescu, partenerul Mariei Gheorghiu în acest spectacol, va rosti, înainte de interpretarea propriu-zisă a piesei ”Inima de la Balcic”, următorul discurs:
„În octombrie 1917, pe linia frontului din Moldova, în fața cotei 443 de la Cireșoaia, la 200 de metri de liniile germane, intra în luptă, în uniformă de ofițer de roșiori, una dintre cele mai frumoase și mai neînfricate femei care s-au identificat vreodată cu destinul acestei țări: principesa Maria, viitoarea regină a României. A fost vocea cea mai hotarâtă pentru rezistența și ofensiva de pe frontul din Moldova, împotriva nemților aproape învingători.Regina Maria a României a fost adorată, de Armata Română, ca un simbol. Pe 24 iulie 1938, înainte de a fi condusa de la Palatul Cotroceni la Curtea de Argeș, pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pamânt și patul armei în sus, gest extrem și unic, pe care Armata nu l-a mai făcut niciodată, pentru nimeni. Semnificația gestului era dramatică: „Ne îngropăm odată cu tine!”… Armatei Române i se stinsese simbolul și nu mai avea pentru cine să lupte.
Inima Reginei a rămas însă la Balcic. Potrivit ultimei dorinţe înscrisă în testament, Maria a dorit ca inima să-i fie scoasă din piept şi aşezată într-o casetă din argint, iar caseta să fie depusă în capela Stella Maris din grădina castelului construit de ea la Balcic.
A rămas la Stella Maris numai doi ani, până în 1940. Prin cedarea Cadrilaterului, inima a fost luată și adusă la Bran, de către fiica cea mică a reginei, Principesa Ileana (devenita ulterior Maica Alexandra). A fost așezată într-o într-o criptă special amenajată în stânca Măgurii Branului din apropiere.
La 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran de la vremea aceea, Titus N. Hașdeu, însoțit de mai mulți activiști de partid, a deschis cripta și a forțat cu o rangă sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au depus-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran.
În martie 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a României și a fost deschisă. În ea se găsea o altă casetă, mai mică, octogonală, de argint. Și aceasta a fost deschisă. Cele două casete au fost incluse în Tezaurul Istoric al României, iar inima, introdusă într-o cutie de plastic, a fost dusă spre păstrare în depozitul de la subsolul Muzeului Național de Istorie a României, unde s-a aflat până anul acesta”…
P.S. Ultima strofă a piesei „Inima de la Balcic”, din care fac parte cele două versuri din titlu:
„…Doar inima umbrei rămâne
Să ardă la Balcic, frumos,
Fantoma Armatei Române
Salută cu puştile-n jos”
Maria Gheorghiu la Balcic
