scris de Ando
Pe bună dreptate, s-a abordat aici sau aici tema “pierderilor reabilitării” blocurilor de locuinţe din Bucureşti.
Fără să spun o noutate şi eu sunt de părere că s-a pierdut, acum, marea şansă ca înfăţişarea atât de cenuşie şi de uniformă a multora din aceste “cartiere-dormitor” să capete oarece personalitate.
Avem atâţia arhitecţi, artişti plastici, urbanişti adică profesionişti care puteau fi consultaţi sau angrenaţi efectiv în această acţiune care astfel, fără mari cheltuieli, dar cu un plus de imaginaţie şi de curaj putea să îmbunătăţească – pe termen destul de lung- aspectul vizual general al oraşului.
Păcat că fronturile de lucru au înaintat destul de rapid şi, deja, multe din marile artere au intrat într-un nou anonimat doar că acum e ceva mai… rozaliu sau vernil – depinde de cantităţile de vopsea disponibile sau care zăceau prin depozite:
Dar dacă la nivel de blocuri nu s-a ieşit din comoda şi păguboasa “cuminţenie” de care aminteam, la extrema cealaltă, e de ajuns să faci câteva incursiuni pe străzile şi străduţele “mai din spate”, ca să te lovească o adevărată explozie cromatică.
Cu un efort minim poţi astfel reconstitui, rapid, celebrul R.O.G.V.A.I.V. , “memoratorul” culorilor învăţat la şcoală.
Am parcurs, de curiozitate, site-urile primăriilor de sector; toate au prevăzuta în organigrama lor
funcţia de architect-şef. Mă întreb: oare aceştia nu au nimic de spus pentru a stopa această agresiune de culori ţipătoare? Chiar face orice proprietar cum îl taie capul şi ambiţia?
Realitatea de pe teren spune că da.
