Bucureştiul nu funcţionează; şi, nefuncţionînd, e normal să-ncercăm să vedem de ce. De aici vin atîtea articole despre transportul public, de aici atîtea păreri, atîta interes. De aici vin colaborări şi controverse…
… dar nu despre asta vorbim azi; ci de nevoia transportului public de a fi deştept: înţelegînd prin asta eficient, prietenos, folositor.
Ştim bine că autobuzele îşi fac cu greu loc printre maşini, că troleibuzele aşteaptă în urma oricărui imbecil care-şi lasă maşina parcată aiurea, că tramvaiele nu au loc să meargă, fiindcă pe linia lor intră oricine vrea. Şi, pentru că ne lipseşte voinţa să luăm taurul de coarne şi să-ncepem să rezolvăm aceste probleme simple, putem crede că e nevoie şi de alte soluţii de transport.
Rămîn, fireşte, la părerea că metroul e util Bucureştiului – oricîtă cale liberă ai da tramvaiului, n-o să aibă-n veci abilitatea de a tăia oraşul în jumătate de oră. Îmi place metroul, chiar dacă ştiu că e costistor să-l faci şi mai ales să-l întreţii. Dar merită, nu? Şi-mi mai place că după ce l-ai făcut – cu greu, cu mizerie, cu sîcîiala oamenilor nevoiţi să ocolească şantierele care nu se mai termină – uiţi de el; e acolo, pe dedesubt, nu-l vezi, nu-ţi taie calea, nu face gălăgie; viaţa continuă pe deasupra în linişte, bulevardele se refac, se pun pomi şi lumea e fericită.
Socot deci că avem de-ajuns de multe soluţii de transport în Bucureşti în acest moment. Nu-mi pot dori altceva decît extinderea reţelei de metrou plănuite deja şi să ajungem la puterea de a o putea conecta – cînd o veni vremea – cu transportul ilfovean. Acelaşi transport poate, însă, să fie conectat la fel de bine şi cu liniile de tramvai, şi cu capetele liniilor de autobuze ce ating limitele oraşului.
Adrian – în propunerile noastre – era pentru alegerea transportului suspendat; nu pentru transportul subteran. Mie nu-mi place, însă. Şi-aşa Bucureştiul e urît, şi-aşa spaţiile de dedesubtul pasajelor sînt, în marea majoritate, moarte; şi repet – am ales deja soluţiile pentru Bucureşti: anume tramvai, troleibuz, autobuz şi metrou. Îi de ajuns, nu?
Poate greşesc – dar e cam tîrziu să mai băgăm încă un model de transport.
De-aceea îmi şi place ideea ca transportul spre Aeroportul Otopeni să se facă pe dedesubt. Cum am zis: ai săpat, ai astupat, ai uitat de probleme. Ce se întîmplă şi ce se va întîmpla în partea dintre Bucureşti şi Otopeni justifică, cred, alegerea metrolului subteran.
Da – dacă, cu ani în urmă, am fi făcut o linie de tren la nivelul solului care să ducă la Aeroport, cu siguranţă am fi putut-o păstra şi-am fi dezvoltat casele şi birourile ţinînd cont de ea; dar să tai acum o zonă în expansiune cu o şină, e tardiv; ăsta-i cuvîntul. O şină care trebuie delimitată cu garduri, care necesită pasaje, care n-ar înfrumuseţa nicidecum zona.
Revin, însă, de unde am plecat. Înainte de metrou avem nevoie de altceva – ceva simplu: de funcţionarea simplă şi eficientă a transportului de suprafaţă.
De ştiut cît ai de stat în staţie şi de ştiut cît faci pînă în staţia unde vrei să cobori. Mai scurt de atît, nu se poate.
