scris de Amdo
Salonul, ca salonul, adică maşini de toate felurile – noi şi retro, fete frumoase şi elegante – postate mai ales pe lângă modelele noi, muzică, bannere, demonstraţii de virtuozitate auto, conferinţe de presă, chioşcuri cu mâncare şi băutură, în sfârşit toată reţeta menită să atragă cât mai multă lume, într-o perioadă în care piaţa auto românească trece printr-o perioadă deloc fericită.
Eu am să mă opresc însă la câteva aspecte care mi s-au părut mai deosebite.
Mai întâi, a fost reîntâlnirea cu Dacia 1300, dar aia alb-albastră de… Miliţie. Bineînţeles că tinerii care o vedeau expusă la standul Ministerului Afacerilor Interne zâmbeau, chicoteau sau făceau poze cu ea. Acum stătea cuminţică, dar să fi ştiut ei cum, inconştient, lăsam mai moale acceleraţia, de câte ori o întâlneam pe şosele…
Tot la standul MAI era însă şi acest interesant panou cu diverse modele de numere auto :
Privindu-l, mi-am amintit cum am căscat gura prima oară la un numar de CD
Era pe o Tatra, modelul ăsta şi, bineînţeles, neagră.
Sau cum, ani de zile, priveam cu invidie maşinile cu număr galben, “de stat”
… care, după decretul din 1979 (când cu a doua mare criză a petrolului) circulau fără restricţie, în timp ce noi, “particularii” – o duminică DA, cealaltă NU – funcţie de număr: cu soţ sau fără soţ. Doar cu ocazia marilor sărbători oficiale, în “mărinimia” lor, autorităţile vremii dădeau “liber” să circule toate numerele.
De asemenea, interesant e că la anul 1935, erau înregistrate şi bicicletele :
Şi mi-a mai plăcut mult maniera plină de gentileţe în care este redactat acest text, extras dintr-o adresă oficială prin care prefectul era rugat ca modelele noi de numere “să se libereze cât mai curând automobiliştilor pentru a înlesni supravegherea poliţiei şi pentru a dobândi uniformitatea atât de mult dorită”.
Pentru că tot veni vorba de texte, m-a amuzat teribil cum arăta un certificat de proprietate pentru un “automobel” Peugeot 301, eliberat de Reprezentanţa Generală pentru România
Iată şi “automobelul” Peugeot 301. Splendid exemplar!
Am lăsat la urmă această mică “bâzdâganie” care poartă cu trufie sigla… BMW.
Este o Isetta 300, inventată acum 60 de ani, bineînţeles de italieni, fabricată apoi, sub licenţă în alte şase ţări şi, parcurgând istoria ei de pe Wikipedia, vezi că a reprezentat o etapă importantă în dezvoltarea ulterioară a industriei de “microcar”-uri (gen Casalini, Smart sau Aixam).
